Concertul simfonic din 15 martie de la Filarmonica Banatul Timișoara, bv. CD Loga nr. 2 va fi condus de maestrul Sander Teepen. Va fi un eveniment foarte atractiv deoarece vom avea ocazia să ascultăm două lucrări foarte bine primite de melomani — Concertul pentru pian şi orchestră în la minor, op.16 de Edvard Grieg şi Simfonia a IV-a în sol major de Gustav Mahler.
Concert-maestru Mircea Tătaru a explicat că, în aprilie 1868, se naşte Alexandra, dăruind familei Grieg multă bucurie. În vară se vor afla toţi într-un mic sat din Danemarca. Acolo se naşte capodopera sa — concertul pentru pian. În august, în timp ce lucra la concert, află că prietenul său, compozitorul norvegian Halfdan Kjerulf, a încetat din viaţă. Datorită acestui fapt, pe lângă multă bucurie, vom întâlni în paginile concertului şi umbre de melancolie. Este una din cele mai importante şi caracteristice lucrări ale lui Grieg datorită inventivităţii, înveşmântării melodice şi a unei orchestraţii pline de fantezie şi originalitate. Deşi compozitorul era un excelent pianist, totuşi el a încredinţat premiera concertului, la 3 aprilie 1869, pianistului Edmund Neupert. În 1879 Grieg îl interpretează în sala Gevandhaus din Leipzig.
Vineri seara ne vom bucura de acest concert în interpretarea pianistului Sorin Petrescu şi a orchestrei simfonice a Filarmonicii Banatul.
La fel ca alţi mari compozitori, Mahler a fost mereu torturat de probleme şi îndoieli, a suferit datorită nedreptăţilor şi şicanelor îndreptate spre el din unele medii artistice. Majoritatea problemelor sale sunt reflectate în simfoniile sale, mai puţin în Simfonia a IV-a, o lucrare aflată sub un cer fără nori. Această oază de fericire are echivalent în istoria muzicii. Bunăoară, Simfonia clasică a lui Prokofiev sau Simfonia a IX-a a lui Şostakovici. Este o tipologie a simfoniei lirice, de seninătate clasică, cu o mică inserţie de experiment baroc. Particularitatea ei provine din tonurile deschise, planurile clare şi transparente, mănunchiurile de jocuri tandre, spiritualizate. O noutate absolută este introducerea în scherzo a unei viori solo acordată cu un ton mai sus. Primul violonist al orchestrei, care va fi Alexandra Crişan, trebuie să cânte alternativ solo-uri pe două viori cu acordaj diferit. Rolul viorii cu acordaj special este de a da acestei părţi o atmosferă de umor sarcastic. Este o voioşie stranie, o ţesătură sticloasă formată dintr-un păienjeniş de linii în permanentă prefacere. Altă noutate este o voce de soprană în partea a IV-a, ce intonează un duios cântec, viziunea unei naive copile despre paradis. Este vorba de „Das himmlische leben”, compus de Mahler în 1892. Se vede în acest experiment foarte reuşit că autorul de lieduri l-a influenţat în bine pe simfonist. Solistă va fi soprana Cristina Grigoraş –a conchis Mircea Tătaru.
