O zi întreagă pe mapamond, începând de la cele mai serioase publicații din lume și până la site-urile obscure, a fost vehiculată o informație bombă. Lansată de însuși Secretarul Apărării din Statele Unite. Și anume că Ucraina este dotată de către statele NATO cu avioane de luptă. Spre seară, bomba s-a fâsâit. În locul ei a rămas un simplu balon propagandistic. Ce s-a întâmplat de fapt?
De fapt, în mod cert în mod intenționat, înaltul demnitar american s-a exprimat în mod ambiguu. A lăsat să se înțeleagă că mai multe state NATO din fostul bloc de Est dotează armata ucraineană cu avioane de luptă din epoca sovietică sau realizate mai târziu de industria Apărării din Federația Rusă. Cu piesele de schimb aferente. Ambiguitatea a fost amplificată prin precizarea că, în prezent, aviația ucraineană dispune de mai multe aparate decât avea în urmă cu două săptămâni. Și mai ales această din urmă afirmație a declanșat un întreg balamuc. Și o ripostă, nu doar verbală, din partea lui Vladimir Putin. Care a încercat să-și arate mușchii, detonând pe direcția Satelor Unite ediția a doua a super-rachetei balistice, cu care se laudă de mai multă vreme și care, la nevoie, poate transporta mai multe încărcături nucleare. Dar Secretarul Apărării a lăsat loc de întors. Și tocmai de aceea, eu cred că în mod intenționat s-a exprimat ambiguu, transformându-și declarația într-un balon de încercare în războiul propagandistic.
În ce constă ambiguitatea? El nu a spus propriu-zis că sunt donate avioane Ucrainei. Sau vândute. Sau împrumutate. El s-a referit în principal la piese de schimb livrate „pe suportul acestora”. Așa că fiecare a înțeles ce a vrut. Pentru că „suportul” putea fi orice avion de transport. De altfel, Ministerul Apărării din Ucraina a fost prima instituție publică ce a dezmințit informația, susținând sus și tare că țara sa, aflată în război și în mare dificultate, mai ales în spațiul aerian, nu a primit niciun avion de luptă.
De fapt, după opinia mea, înaltul responsabil american nu a făcut altceva decât să tatoneze lucrurile. Să încerce să afle în ce măsură Federația Rusă ar reacționa dur la un asemenea ajutor acordat Ucrainei. După care, abureala a fost oficial destrămată.
Eu unul nu înțeleg ceva nici în ruptul capului. Statele NATO – și nu numai –ajută Ucraina în fel și chip. Nu numai cu alimente, medicamente, bani și echipamente ușoare de luptă. Ci și cu tancuri, blindate de teren, mitraliere, rachete, artilerie grea. Deci, în acest război, respectivele state se implică la greu, dar ca și când ostilitățile s-ar purta doar la sol. Numai că ele se poartă și în aer. Acest război nu se poate termina în favoarea niciuneia dintre părți, atâta timp cât Federația Rusă deține supremația aeriană, iar Ucraina supremația terestră. De ce una se poate și alta nu se poate? De ce Federația Rusă nu apreciază că NATO se implică în mod direct în război, furnizând echipamentele de luptă pe care le-am enumerat mai sus, și de ce ar considera că se implică în război, dacă ar furniza și avioane, nu doar piese de schimb pentru avioane? Este o întrebare cheie. Atunci când vom avea răspunsul, vom ști dacă nu care cumva Washingtonul urmărește organizarea unui război de uzură pe termen lung, de natură să sleiască forța ambelor state beligerante.
