Oameni care au avut totul! Dintr-o întâmplare nefericitã, au ajuns sã trãiascã însã într-un vis urât, care pare acum sã nu se mai termine. În aceastã situaţie se aflã persoanele care, în fiecare searã, vin la Azilul de noapte „Pater Jordan” din Timişoara şi cer gãzduire. Pentru a putea beneficia de un pat, un duş şi o masã caldã, în schimbul acestor servicii nevoiaşii trebuie sã scoatã din buzunar o taxã simbolicã de 50 de bani. Pragul azilului este trecut în fiecare noapte de bãtrâni, tineri dar şi de oameni ai strãzii care nu au unde dormi.
“Am pierdut apartamentul, pentru cã am avut încredere în fiul meu”
Viaţa a fost nemiloasã cu o bãtrânicã din Timişoara. Femeia a primit o lecţie durã de viaţã, chiar din partea propriului fiu. În urmã cu trei ani, femeia avea un acoperiş deasupra capului şi ducea o viaţã liniştitã. A fost deajuns doar o clipã de rãtãcire pentru a pierde agoniseala de-o viaţã. A vândut apartamentul şi i-a dat banii bãiatului ei. În schimbul gestului ei, femeia a fost aruncatã în stradã de fiul cel iubitor. “Bãiatul meu mi-a spus sã vând apartamentul şi sã îl ajut cu bani, ca sã poatã pleca în Canada. Am vândut apartamentul, i-am dat toţi banii şi de atunci nu mai ştiu nimic de el. La 70 de ani, dupã ce am muncit o viaţã întreagã, am ajuns sã fiu a nimãnui şi sã dorm la azil”, spune, printre lacrimi, femeia care a rãmas fãrã agoniseala de-o viaţã.
“Am ajuns în stradã pentru cã aveam restanţe mari la întreţinere”
O altã mamã a ajuns cu toţi copiii ei sã trãiascã în azilul de noapte, dupã ce a fost nevoitã sã-şi vândã apartamentul pentru cã nu îşi mai permitea sã achite întreţinerea de la bloc. “Am vândut apartamentul pentru cã aveam restanţe mari la întreţinere. Cu banii pe care i-am obţinut pe apartament am închiriat o garsonierã, dar nici în aceastã garsonierã nu am locuit mai mult de doi ani, pentru cã am rãmas fãrã bani. Aşa am ajuns sã dorm în fiecare noapte la acest azil”, spune o timişoreancã, ajunsă, de mai bine de trei ani, pe drumuri, împreunã cu cei trei copii. În aceastã situaţie se află zeci de persoane care, în loc sã îşi gãseascã liniştea sufleteascã, au ajuns sã umble dintr-un centru într-altul, în speranţa cã vor avea un loc unde sã îşi aşeze capul, pentru câteva clipe. În fiecare dimineaţă, aceşti oameni o iau de la capăt şi trebuie să îşi părăsească locul pentru care se luptă apoi în fiecare seară.
