Zilele trecute a fost semnalată apariția unei noi cărți despre istoria Banatului. De această dată în America, sub egida editurii stanford Univerity Press. “Banat of Temesvar” (Banatul de Timișoara), scrisă de Timothy Olin, este o analiză riguroasă a administrației habsburgice, a felului în care s-au mișcat frontierele după 1718: strategii de colonizare, interacțiuni ale populațiilor (inclusiv relocările unor grupuri etnice), impactul asupra identității regiunii.„Timothy Olin ne aduce aminte cu măiestrie despre un ținut uitat de graniță habsburgică, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când valuri de coloniști germani s-au revărsat în regiunea de frontieră a Banatului. Bazându-se pe arhivele Austriei, Ungariei, României și Serbiei, această carte examinează natura, amploarea și transformarea marelui experiment colonial întreprins de Monarhie”, scrie Howard Louthan, de la Universitatea din Minnesota.
Olin demonstrează, de fapt, că Banatul nu a fost o „zonă periferică“ – sau, mai exact, că nu poate fi redus la această etichetă –, cât laboratorul în care au fost „testate“ și malaxate politicile administrației imperiale. Evident, analiza istoricului este susținută de documentația temeinică, accesul la surse primare și arhive.
“Banat of Temesvar explorează întemeierea și dezvoltarea unei societăți multietnice de frontieră, la granița habsburgo-otomană, în regiunea istorică a Banatului (azi împărțită între România, Serbia și Ungaria). După ce a trecut de sub control otoman sub stăpânire habsburgică la începutul secolului al XVIII-lea, habsburgii au încercat să colonizeze regiunea cu migranți din Europa de Vest și Centrală, în principal, dar nu exclusiv, vorbitori de germană din Sfântul Imperiu Roman”, mai scrie Howard Louthan.
Istoricul Timothy Olin susține că autoritățile imperiale au folosit coloniștii ca un mijloc de a asigura loialitatea și stabilitatea provinciei și de a preveni o posibilă colaborare între unguri și otomani.
