Pe scările Catedralei Mitropolitane din Timișoara s-au adunat, duminică, câteva zeci de oameni (așa cum relatează toată presa, prezentă la locul sfânt) pentru a protesta împotriva veșnicului Paisie, a lașului care a ordonat preoților – locotenenți din centrele sociale, dezvoltate cu fonduri POSDRU, să ia, așa cum deja este arhicunoscut, banii amărâtelor de angajate, dar mai ales ai amărâților de copii din Deta, Lugoj, Făget… și restul, nu le mai pot repeta. DNA face cercetări pe tema delapidărilor uriașe promovate de Paisie (cetățeanul Ion Gheorghe), vreme în care copiii aceia mor de foame, nu pot merge la școală, nu au ce mânca, nu au ce îmbrăca.
Cei prezenți, o parte dintre angajați și o parte din părinții săraci, au cerut și cer insistent Patriarhului Daniel suspendarea lui Paisie, pe perioada cercetării penale, așa cum cere legea. Disperați, doi corifei din catedrală, unul care duhnește zilnic a alcool, altul care abia umblă din cauza ”bunăstării”, chiar pe vremea posturilor, au început să bată clopotele… Zgomot, mult zgomot pentru Paisie, fericitul îmbuibat cu banii sărmanilor, cel care în loc să țină predici in biserică se bate cu presa, dar, vai lui, cuvintele lui bâlbâite sunt prea sărace pentru un război cu presa. Ei bine, degeaba, dragilor, toate interviurile și declarațiile erau deja date, lumea deja aflase de nemulțumirea oamenilor… Din păcate, unii au aflat deja și despre scăderea încrederii românilor în unii oameni ai bisericii. Dacă Papa Benedict al Bisericii Catolice s-a retras, recunoscând corupția din Biserica Catolică, abuzurile sexuale, tot așa, Preafericitul Patriarh Daniel va trebui să înțeleagă nevoia de curățenie interioară din Biserica Ortodoxă Română, să priceapă că la Timișoara, la fel ca în urmă cu doi ani, presiunea de pe scările catedralei nu va înceta până nu-l va duce pe Paisie la o mănăstire sau oriunde, să facă penitență. Catedrala Mitropolitană este goală pe jumătate, dar era plină-ochi de credincioșii iubitori ai liturghiei de duminică. Unde este restul oamenilor? În alte biserici sau acasă… la televizor sau aiurea. M-a uimit o doamnă, cred că era de bună-credință, care, pe scările catedralei, i-a întrebat pe amărâții de la Deta: “cine sunteți, că nu v-am văzut duminica, aici, la slujbă?!” Ce retorică mediocră, pentru niște amărâți care abia au din ce trăi, care au făcut un efort să vină la Timișoara! Nu sunt ei duminica, suntem noi, alții, oarecare, dar care ne-am născut și am crescut cu dragostea pentru biserică și oamenii ei, atunci când ei sunt preoți adevărați slujitori ai Domnului, nu ai banilor, terenurilor, oilor, nevestelor și copiilor din flori! Trăim vremuri dramatice în România. Lucrurile sunt hidoase în politică, în școală, în sănătate. Oamenilor le era speranța în biserică. Nu le-o luați, pentru numele lui Dumnezeu! Paisie, clopotele sunt pentru îngeri și sfinți… Tu chiar trebuie să mergi în peșteră, să te rogi, să te ierte, dacă mai poate…
Preafericite Patriarh Daniel, nu mai avem cuvinte…
