În 1992, satul Nadăș, aflat la 15 kilometri de Recaș, era declarat oficial localitate depopulată. Plecarea localnicilor a început odată cu planurile de sistematizare comandate de Nicolae Ceaușescu: sătenii erau obligați să devină orășeni, pentru a lucra în intreprinderi.
Cei care au părăsit Nadăşul şi-au dărâmat casele pentru a putea folosi materialul de construcţii la ridicarea noilor locuinţe, de la periferia Timişoarei.
Cele două biserici, cea ortodoxă din centrul satului și cea romano-catolică, de la intrarea în localitate trebuiau dărâmate. După revoluție, din biserica romano-catolică nu a mai rămas decât câteva cărămizi. Nici cea ortodoxă nu avea o soartă mai bună, deși din ea au mai rămas un ziduri și partea din față.
Anii 2000 au adus însă bum-ul imobiliar în Nadăș. Aflat într-un loc spectaculos, pe dealurile Recașului, mulți timișoreni au pus ochii pe sat din dorința de a construi acolo o căsuță de vacanță.
Primii au fost cei care fac parte din familiile care au părăsit Nadășul, dar au fost urmați și de alți care nu aveau nimic de-a face cu locul.
Oamenii au început să se adune o dată pe an în incinta bisericii fără acoperiș și fără unul din pereți, unde creștea iarba și vegetația, pentru ruga de Rusalii. Prima dată au fost 40. Apoi, ani de an au venit tot mai mulți.
Slujbele erau ţinute de către preotul de la Recaş, printre ruinele bisericii construite în 1898.
Așa s-a născut și ideea de a pune în siguranță biserica, iar apoi planuri de refacere.
Un prim pas a fost reînfiinţarea Parohiei Nadăului, prin reactivarea Chiliei Nadăş care aparţine de satul vecin Herneacova.
Cu ajutorul localnicilor, din sponsorizări, dar şi a Mitropoliei Banatului, biserica ortodoxă din Nadăş e pe cale să fie restaurată.
S-au făcut lucrări de consolidare, s-a reconstruit zidul lipsă şi s-a pus din nou acoperiş. Mai rămâne să se refacă turnul, să se monteze geamuri şi uşi şi să fie adus mobilier.
Biserica ortodoxă actuală a fost construită în anul 1898 când a fost demolată vechea biserică de lemn. Edificiu religios a fost construit din cărămidă de către antreprenorul Gheorghe Heger. Biserica respecta caracteristicile stilului baroc vienez, larg răspândit în această parte a ţării. Turnul a fost construit din cărămidă si acoperit cu tablă iar bolta semicilindrica tot din cărămidă.
Nu a fost pictată ci numai zugrăvită. Biserica a fost antesfinţită de către protopopul Victor Faur în anul 1962 şi a avut hramul Sfântului Gheorghe.
De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată, prin strădania preoţilor parohi în mai multe rânduri. Renovări au avut loc în anii: 1926, 1961 şi 1967.
Spre sfârşitul anilor 80 pe fondul depopulării satului, biserica era deja demolată parţial.
