Acasă Actualitate Bănăţeanul bănuit de nemţi că livra informaţii secrete KGB-ului

Bănăţeanul bănuit de nemţi că livra informaţii secrete KGB-ului

399
DISTRIBUIȚI

Un timişorean, as în tehnică militară, momit de un fotomodel în Estonia…
A fost acuzat pe neaşteptate că a fost în slujba unuia dintre cele mai de temute servicii secrete ale lumii. Nemţii i-au spus verde în faţă că este spion KGB şi nu va fi lăsat cu una cu două. A fost, mai apoi, persecutat în România, pentru că a transmis mesaje dubioase prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, în timpul revoluţiei din 1989. Fugise în Estonia, cu doar trei luni înainte de declanşarea revoltei împotriva sistemului comunist din România. Nemţii au considerat că timişoreanul a fost momit de KGB, cu ajutorul unui fotomodel, la mare modă pe atunci în spaţiul ex-sovietic. Pentru a-l scăpa de închisoare, nemţii l-au internat într-un ospiciu. Omul care avea cunoştinţe solide de tehnici militare secrete a ajuns, azi, un neînţeles.
Toată viaţa i-a fost marcată de un destin ciudat, pe care nu şi l-ar fi dorit niciodată.
Azi, el spune că nu a avut vreo tangenţă cu serviciul secret ex-sovietic. Cel puţin, nu de bună voie…

7% spor de tăcere

În 1983, avea să termine Facultatea de Mecanică – Fină din Timişoara. A făcut, mai apoi, o specializare în Bucureşti de Optică – Tehnică Militară.
După ceva mai bine de un an avea să fie încadrat la Optica din Timişoara. Securitatea i-a verificat dosarul la sânge.
Nu au găsit nimic, deşi se pare că aveau ce să găsească.
A fost imediat pus la secţia de proiectare militară.
El se ocupa de cele mai mici detalii în fabricarea lentilelor pentru lunete, periscoape, mitraliere şi aparate de ochire. “Eram un inginer ca mulţi alţii de acolo.
Nu aveam un salariu exorbitant, dar ţin minte că erau tot felul de prime şi sporuri ciudate.
Aveam, de exemplu, un spor de 7% pentru tăcere.
Ei îl numeau de tehnicitate, dar toţi ştiam despre ce era vorba. Ni s-a spus din start că tot ceea ce facem acolo este strict secret.
Nu aveam voie să povestim nici măcar cu nevestele despre ce se întâmpla la Optica”, îşi reaminteşte acele ciudate vremuri Ioan Târziu.

Racolat de fotomodelul KGB?

“Nu pot să spun că o duceam rău. Aveam un statut, dar mă simţeam ca un prizonier până şi în propria locuinţă. Eram urmărit la fiecare pas. Mi se urmăreau scrisorile şi telefoanele.
Regimul era insuportabil. Mă hotărâsem de mult să fug, dar trebuia ca totul să fie perfect.
Nu puteam să dau greş. Dacă mă prindeau, eram distrus”.
A avut nevoie de ceva pile pentru a reuşi să plece într-o excursie organizată la Talin, în Estonia. Planul îi era deja făcut. Se hotărâse să nu mai revină niciodată în România.
Aici, în Estonia, s-a întâmplat însă un lucru ciudat. Se cazase la un hotel şi, după doar câteva zile, la recepţie avea să cunoască o femeie superbă, ce părea să-l adore.
“Mi-a zis că o cheamă Natasha şi că este fotomodel. Mi-a arătat chiar nişte reviste, în care apărea pe copertă. Nu puteam să cred ce noroc dăduse peste mine.
Apoi au apărut problemele. Ne mutasem împreună, de puţin timp, când au început întrebările. Fără să-i spun mare lucru, părea să ştie totul despre mine.
Ea mi-a spus de KGB şi tot prin intermediul ei am discutat cu mai multe persoane ce păreau exagerat de interesate de situaţia politică din România, de mine şi de fosta mea meserie.
Fără să vreau, am intrat într-un cerc vicios, din care nu mai puteam ieşi”, spune, azi, inginerul Târziu.

“Ştim că eşti spionul KGB-ului”

Încet, dar sigur, a simţit că propria viaţă îi era controlată şi în Estonia.
A fost nevoit să vorbească la radio şi televiziune în termeni extrem de urâţi despre regimul comunist din România. Imediat după revoluţie a venit pentru câteva zile în România.
Iubita sa din Estonia vrea, însă, să-i ceară un serviciu. Să meargă pentru un timp în Germania. “Mi-a spus că s-ar putea să ne vedem acolo şi că am o misiune.
Am crezut şi am plecat în Germania. A fost coşmarul vieţii mele. Am fost tâlhărit pe tren şi m-am dus direct la poliţie. De aici nu am mai înţeles nimic”.
L-au ţinut în arest câteva zile, deşi venise să facă o reclamaţie. Apoi i-au spus verde în faţă: “Ştim că eşti spionul KGB-ului”.
“Culmea, ei ştiau, dar eu nu credeam în ruptul capului că sunt spion. Toate întâlnirile şi chestiile ciudate ce le-am păţit în Estonia credeam că sunt doar nişte chestii întâmplătoare.
Nemţii m-au convins că am fost racolat fără să ştiu şi că iubita mea stătea cu mine doar din interes”, spune inginerul timişorean.

Ultima redută…

“Nemţii mi-au explicat că nu mă vor lăsa liber. M-au pus să aleg închisoarea sau un ospiciu.
Mi se părea acelaşi lucru şi i-am lăsat pe ei să hotărască. A stat închis într-un ospiciu, aproape doi ani.
A revenit în România şi a simţit că viaţa sa nu mai avea sens.
Toţi îl considerau un ciudat, care fusese internat într-un ospiciu în Germania. Soţia îl părăsise şi el nu mai înţelegea nimic dintr-un film în care participase ca actor principal, dar pe care nu l-a înţeles niciodată. “Au profitat de naivitatea mea, dar eu nu am dat niciodată informaţii secrete la KGB.
Cel puţin, nu cu bună ştiinţă. Am povestit tot ce ştiam unor oameni pe care îi consideram prieteni şi iubitei mele din Estonia”. A vrut să se sinucidă.
Chiar de trei ori. Moartea nu l-a vrut şi, azi, cel care odată era un iniţiat în tehnică şi secrete militare a ajuns un om pe care mai toţi preferă să îl ocolească.

Comentarii

comentarii