Pentru prima dată în istoria Timișoarei, la 33 de ani după Revoluția de la Timișoara, bugetul pentru anul 2023, propus de Primăria Timișoara, în care, desigur, cu ”ton apăsat” se distinge nevoia de bugetare a activităților pentru exercițiul Capitalei Culturale, apoi a Colterm-ului, nu a fost suspus dezbaterii publice. Bugetul lansat în 31 ianuarie va fi introdus în Consiliul Local în 2 februarie 2023. Adică, doar două zile pentru a fi citit de consilierii locali, fără ca el să fi fost supus dezbaterii publice? Nimeni din cei aflați cândva la cârma Primăriei Timișoara, incluzându-i pe domnii Gheorghe Ciuhandu și Nicolae Robu, nu ar fi cutezat să le arunce, pur și simplu, în față, timișorenilor, un buget, fără ca el să fi fost parcurs prin procesul dezbaterii publice. Această formă de sfidare, vecină cu obrăznicia, dar și cu insolența, fac parte din ”codul etic” al celor care conduc acum Primăria Timișoarei, într-un cor al incompetenței.
Cum se făceau lucrurile în Timișoara? ”Iată, mai întâi aveau loc discuții pe cartierele Timișoarei, întâlniri cu faimoasele Consilii de Cartiere, se creionau nevoile zonelor orașului nostru, se prezentau pe cartiere, apoi aveau loc întâlniri cu toate boardurile consiliilor, apoi abia se genera dezbaterea publică”, spune domnul Adrian Orza, fost viceprimar al Timișoarei. Dezbaterea pe cartiere era UNICĂ în România, adică una dintre premierele Banatului, fără vreo obligație legală. Apoi, desigur, intrau în discuții și ONG-urile, ele erau consultate, dar nu despre ONG-urile preferate de ”partidul la putere” era vorba, cum se întâmplă acum, ci despre toate ce doreau să intre în temele de interes ale Timișoarei. Dacă ong-ul nu este din familia USR, atunci să se desființeze, dacă se poate. Nu ? Că așa ar fi ”democratic” în capul unora….
Dezbaterea pe bugetul public era o obligație asumată a administraților noastre locale, până în 2020, după care nu s-a mai repetat. Alta era cea pe taxe și impozite, cu respectarea opiniilor cetățenilor urbei, și nu cu sfidarea lor. Fritz a avut tupeul să spună: ”Timișoara nu va fi afectată financiar pe baza scăderii numărului populatei, relevată de sondaj (pardon, a fost recensământ, așa i se spune-nr) întrucât banii vin din sumele defalcate din veniturile firmelor active”. Habar nu are! Halal cunoaștere a legislației! In realitate, sumele respective reprezintă COTE DEFALCATE din impozitul pe venit al angajaților, cea mai importantă sursă a bugetului local.
O altă aberație a primarului Fritz este legată de aprecierea nefastă a scăderii numărului populației, confundând substantivul ”recensământ” cu ”sondaj”, două cuvinte marcând două acțiuni cu citiri diferite, pe lege. Trecând peste asta, deși este atât de importantă cheia citirii, scăderea, în documente, cu peste 68.000 de cetățeni, a populației Timișoarei, este o dramă pentru noi. Nouă ne pasă, vorba unui cântec, noi rămânem aici, cei care mai rămânem…
Cum aceste personaje nu cunosc legislația, totul este ”ciugulit” din mers, într-o superficialitate ce ne va costa calitatea vieții în Timișoara, cum aceste personaje au niște consultanți mai penibili decât ar fi fost imaginabil, confuziile se țin lanț. Dezastrul este iminent.
Pericolul ocolirii dezbaterii publice este dat de încălcarea flagrantă a Legii privind Transparența Actului Decizional în Administrația Publică. Rolul Prefecturii este acum esențial, dar și al instituțiilor statutului chemate să vegheze asupra respectării.
Cu încălcarea legislației, cu abuzurile privind atribuirea contractelor, cu obrăzniciile aceste administrații, Timișoara riscă pierderea locului său pe harta țării, dar și a Europei. Dintr-un oraș fălos, am ajuns un oraș… cenușiu, cu spiritul diluat, cu energia consumată.
Ne milogim pentru drepturile câștigate de multă vreme.
Asta faci cu Timișoara, Dominic Fritz?
