Acasă Editorial ”Bună seara! Bună seara, vă mulțumesc pentru că mă salutați!”

”Bună seara! Bună seara, vă mulțumesc pentru că mă salutați!”

1199
DISTRIBUIȚI

Acest titlu este redarea începutului unui dialog sincer, pe care l-am avut cu cineva și pe care simt nevoia să-l fac public. Într-un mall din Timișoara, mai exact într-un magazin dedicat femeilor, am intrat și… nu mai era nimeni. Nu este nicio mirare să ni se întâmple asta, mai ales că aceste modificări ale programului de funcționare, generate de măsurile anti – Covid, pot deruta cumpărătorul. Aproape că era confortabil și relaxant. Deodată, a apărut o persoană, logic, din rândul angajaților, pe care am salutat-o: ”Bună seara!”. Mi-a răspuns politicos, cu același salut, dar a mai spus ceva: ”Vă mulțumesc pentru că mă salutați!” Poftim? Ce nu am înțeles? Cineva, în Timișoara, îmi mulțumea pentru că respectam codul minim al politeții? Am insistat: de ce îmi mulțumiți? Pentru că, spunea domnișoara, aici, la Timișoara, lumea nu salută când intră în magazin. ”Sunt dezamăgită. Sunt din Cluj, acum, doar detașată la Timișoara, aveam, când am venit aici, o imagine extraordinară despre Timișoara. Cred că Timișoara este cu opt ani în urma Clujului. Politețea, comportamentul, curățenia, centrul orașului, toate sunt depășite… Sunt tare dezamăgită”. În urma mea au intrat alte persoane. Nimeni nu avea să salute, eram concentrată pe observarea acestui detaliu. Nimic. Tristețe și dezamăgire.

Cum aș putea să nu fiu atinsă, ca bănățeancă, ca timișoreancă, de această declarație de sinceritate? Cum aș putea să nu îmi pun întrebările pe care oricine iubește orașul acesta, dar și știe ce civilizație a fost în Timișoara, și le-ar pune? Studenția, cu mirosul teilor, cu parcurile înflorite, cu oamenii care-și cereau scuze în tramvai chiar și pentru o atingere întâmplătoare. Apoi, după revoluție, promisiunile unei urbe ce va concura Viena, toate visurile oamenilor de aici eșuate în încrâncenări și perturbații grave de comunicare? Oamenii nu mai fac dialog, mă oripilează, ca membru fondator al ATCCE2021(2023), felul în care cineva din afară vine să ne ”rânduiască”, să ne pună ordine în asociație, pe bani publici, dar nu ne cheamă la dialog, ca și cum nu am exista. Ba, îi cheamă doar pe ”cei aleși”, ca și cum asociația ce a câștigat titlul a fost vreun dar de pe malul Dâmboviței! Nu există nici ”bună seara”, nici ”bună ziua”, eventual acel penibil ”bună”, inexistent în lista formulelor de salut acceptate de normele academice. Din păcate, la Timișoara, se salută adesea cu ”bună”, cuvânt care este de fapt un adjectiv folosit pentru aprecierea unei calități. Dar cine salută cu ”bună”? Și nu cu ”bună ziua”? Unele persoane, acele persoane care nu au nimic în comun cu educația serioasă, cea din școala primară chiar, dar și care nu au nimic în comun cu respectul față de Timișoara. În Timișoara nu au fost împrumutate aceste formule inculte și lipsite de conținut. Au venit forțat, obraznic și ciuntit.

”În Cluj, spune partenera de dialog, oamenii se privesc în ochi pe stradă, se salută chiar, dacă într-un context anume, stau mai aproape, chiar dacă nu se cunosc”. Da, așa observăm că se întâmplă lucrurile spre Vestul Europei. Oamenii se salută în lift, pe holurile unor imobile în care au teme comune, pe un trotuar din preajma casei, la intrările în incinte, chiar dacă nu se cunosc. Asta înseamnă civilizație, asta înseamnă să fii european. Să saluți, înainte de toate!

Să fie, oare, Timișoara, în spatele Clujului? Am putea să ne consolăm cu un ”și ce dacă?”, mai ales că o concurență serioasă este la baza dezvoltării, a creșterii. Orgoliile nu au legătură cu această competiție, orgoliile sunt surse ale răului: războaie, conflicte, despărțiri, distrugeri. Nu despre orgolii este vorba, ci despre șanse. Șansa la dezvoltare economică, la dezvoltare culturală, la promovări, recunoașteri, respect. În Cluj, politicienii nu au ținut cont de partidele din care veneau, atunci când era vorba despre orașul lor. Au pus umărul. Au făcut asta împreună. Minunat. Oradea, oraș superb, de o curățenie impecabilă. Transilvania dă deja lecții de civilitate, are deja o aură strălucitoare.

Noi, la Timișoara, unde eram în ”Fruncea țării”, învățăm cu pași penibil de mici, să spunem, din nou, ”Bună Ziua!”

Cât despre ”bună ziua”, bună seara” sau ”bună dimineața”, altfel, unii mai cred că începutul unui mesaj scris se poate face așa. Nu, acolo, nu.

Așadar, dragii mei bănățeni, vă mulțumesc pentru că ne citiți!

Comentarii

comentarii