.jpg)
Despre tema „cosmetică”, lansată de Băsescu, joi, 25 noiembrie, la Bucureşti, s-a discutat deja mult în aceeaşi seară, pe mai toate canalele tv. Comentatorii au observat bine că, din nou, nimeni nu vede „parul” din ochii proprii, ci „paiul” din ochiul vecinei, adică, el Băsescu, vede bine culoarea buzelor unor doamne, funcţionari publici sau profesoare sau judecătoare sau medici, uitând total despre fardurile ultrascumpe ale „ultrascumpei sale” Elena „Woodrea” (apelativ creat în manieră pamfletară de unii autori de perle), uitând de culorile agresive ale altor femei din zona sa intimă, care, desigur, nu au nevoie să plângă după bani. Mi-a fost jenă, o jenă fără etalon de comparaţie, de soarta preşedintelui, jenă pentru sufletul lui mic. Mic, cât un pitic! (el fiind deja familiarizat cu această condiţie). M-am solidarizat mintal cu femeile acelea, care au participat la anumite mitinguri, acţiuni publice, în care revendicau drepturi, unele materiale. Băsescu a reţinut imaginea femeilor revoltate, dar „rujate, cu ochi bulbucaţi”, uitând că o femeie, oricât de disperată ar fi pentru o anume cauză, nu va uita să fie cochetă, chiar dacă o face pe bani puţini, Acele femei nu aveau, desigur, nici ruj Chanel, nici LV, nici o altă marcă, precum acelea pe care le afişează ostentativ Elena Udrea, dar aveau pudoarea de a fi… îngrijite în faţa camerei de filmat. Ce ştie Băsescu despre delicata tendinţă a unei femei de a fi observabilă?! Dar de a fi observată? Dar de a fi importantă? Preşedintele unora chiar nu ştie că o femeie vrea să fie importantă în proprii săi ochi? Grobianismul marinăresc nu are nimic în comun cu filozofia încercării propriei politici de imagine, generată, cu mai mult sau mai puţin talent, de orice femeie. Băsescu amestecă femeia-medic cu femeia-fermier, femeia-funcţionar cu femeia din parcarea unui drum oarecare, amestecă parfumul de femeie adevărată cu mirosul acru al femeii de stradă. Din acest amestec rezultă o atitudine de bădăran fără discernământ, fără gust, o persoană pe ale cărei atitudini nu te poţi baza. Jignirea adusă femeilor din România, tratate ca nişte cerşetoare penibile, este jignirea adusă mamelor, surorilor, fiicelor, altele decât ale lui Băsescu! Mi-e jenă, domnule preşedinte, de situaţia în care ne-aţi adus. Chiar dacă, aparent, vă purtaţi ca şi cum părerea altora nu contează, vă asigur, cu sinceritate (ca în textele oficiale) că veţi regreta mult! Mult de tot. O redundanţă pe care mi-o admit. Femeile din România, acelea de calitate, se vor ruja cum vor şti mai bine, dar nu vă vor mai vota. Niciodată!
