Timișoara, Oficiul Poștal 10, Calea Șagului. Cinci ghișee. Unul singur este deschis. Zeci de timișoreni, la coadă. O lume umilită, după modelul cozilor lumii lui Ceaușescu, în care scăunelul era un obiect de mobilier la mare căutare, pentru că așteptarea era… virtute!
Zeci de oameni care nu scot un sunet. Nu se revoltă, stau ore în șir… Singur, cititorul nostru face un film, ni-l trimite, nici atunci nu se revoltă nimeni!
Îmi sugerează cineva o logică pentru o analiză serioasă? Nu se revoltă pentru incompetență, lene, dispreț, nu este nimeni să-i organizeze, după modelul marilor mitinguri de stradă? Politica nu este, oare, și calibrarea, prin lege, a respectului unei instituții față de om?
Nu a fost nimeni de la SRI, la coadă? Ca pe vremea ”împușcatului”, dacă un securist mai domestic apărea, se făcea mai repede vânzarea?
Hm?
Așa continuă, cu acceptul nostru, monstruozitatea degradării vieții din Timișoara, din România!
