Acasă Editorial Câ(î)ţi ciolaci are ţara asta???

Câ(î)ţi ciolaci are ţara asta???

851
DISTRIBUIȚI

Contraeditorial

O răbufnire pamflet

Motto
Cîț interj. – Se folosește pentru a speria pisicile. Creație expresivă. Der. cîțîi, vb. (a speria pisica); cîț-mîț, s. m. (obicei popular din joia din Săptămîna Mare). De aceeași origine este cață, interj. care imită strigătul coțofanei, de unde cața-cața, interj. care exprimă vocea unei femei vorbărețe, și cață, s. f. (gaiță, femeie care vorbește mult); cățăi, vb. (a cîrîi, a flecări), pe care Cihac îl pune în legătură cu sb., cr. kvocati, sl., ceh. kvokati „a cîrîi”.
Ciolác (cioláci), s. m. – 1. Mutilat, invalid, șchiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de cărți, valet, fante. Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. çolak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).
Sursa: DEXonline.

Organizarea kakistocratică tipică, atât de dragă liderilor partidelor româneşti (sub mine pun mai proşti ca mine, nulităţi, pentru a-i putea controla mai uşor), pare a suferi o curioasă modificare în ultimii ani: şeful să fie mai incompetent decât subalternul, iar partidul întreg garantează pentru nulitatea tuturor membrilor.

De parcă nu ar fi țara plină de ”pozitivi”, vaccinaţi, nevaccinaţi, internaţi şi izolaţi, din nefericire chiar şi intubaţi, pe culoarele politicii româneşti, de la străzile principale la socace, zburdă nenumăraţi şi nenumărate cîţi şi ciolaci. Sunt recognoscibili la înfăţişare după diferitele vopseluri ale părului mai rar sau mai creţ, după cele bărbi care ascund doldora bărbii, iar în cazul reprezentantelor sexului frumos, în politică băgăcios, după continue botoxări, generatoare de pseudoînfrumuseţări. Dar cel mai ușor, deși extrem de enervant, iritant de-a dreptul, sunt recunoscuți după discursul pe care-l debitează non-stop. Cîți gângăviţi și ciolaci articulaţi, oligofreni ori mai vicleni, căci unii au învăţat totuşi ceva vorbire, dar niciodată dreapta gândire, deşi sunt burduşiţi cu diplomele fabricate în toate academiile şi colegiile pe care şi le-au autocreat, toată ziua pe la televizor între ei se bârfesc, trăncănesc că ţara şi-o iubesc. Nu au bucurie mai mare decât să se aleagă şi realeagă, să vadă cine cu cine şi care pe care. Cîţa caţa, toată ziua ciolaca maţa!

Toţi au fost valeţi, adică ciolaci, pe la început, dar toţi visează la ciolanul cel mare, de la guvernare! Până acolo rod din cel mai mic, de la parlament, de la vreun consiliu judeţean, vreo prefectură, vreo deconcentrată, măcar o primărie; dacă nu, e bun şi la partid un post, până îşi chivernisesc alt patriotic, bine plătit, public rost.

Toți acești cîțociolaci guverne prăbuşesc, guverne dospesc, guverne tot ei croiesc, de fapt, guverne gângăvesc! Şi ce frenezie la “negociat” pe sticlă, doar la muncă adevărată ei nu prea ”aplică”! Şi dă-i cu ţărişoara, şi dă-i cu Europa, şi caţa ciolaca cu “proiecte”, care întotdeauna se amână pentru că ceilalţi sunt de vină!?

Doar “analiştii” de la tembelizor sunt fericiți, când ciolacul se cîţuieşte și cîţul se ciolăcuieşte!

Cîţi ciolaci are ţara asta??? Când prea plin de consoane, când prea plin de vocale, când scremut, când rânjit lăbărţat, adică când prea cîţuit-cîrîit, când prea ciolăcat, discursul politic românesc răsună fals şi de niciun folos pentru ţară.

Comentarii

comentarii