Motto: ”Aceste legi este despre viitor” – Monica Anisie, senator al României, profesor de limba română, fost ministru al Educației
Nu există eveniment mai simptomatic pentru dezastruoasa stare a educației din România decât catastrofala greșeală gramaticală făcută de un senator al României, fost ministru al Educației, profesor de limba română în Bucureşti.
Spun eveniment, pentru că aparent banala greșeală de acord între subiect și predicat, atât de frecvent întâlnită în vorbirea celor fără ”de nicio școală”, a fost comisă în timp ce se discuta Legea Educației, în cel mai înalt for legislativ al României, de către o persoană care nici în somn nu ar fi trebuit să producă un asemenea dezacord gramatical, implicit mental! Scuzele Domniei Sale, survenite la câteva minute după comiterea aparent incredibilei erori de exprimare – ”Am lucrat atâtea zile și nopți la Legile Educației în ultima perioadă. Îmi cer scuze. De emoție, de oboseală, am greșit. Îmi cer scuze că am spus greșit atunci când m-am exprimat.” – ne arată un limbaj de o mediocritate înfiorătoare, dar plin de ipocrizie ambițioasă, al unei doamne ajunsă pe culmile râioase ale incompetenţei.
În fond și în fapt, asta ne oferă clasa politică actuală: imaginea unor parveniți inculți și mincinoși, care sub nicio formă nu ar pleca de la masa plină de bucate a puterii!
Grotesca întâmplare de la tribuna Senatului României s-a petrecut în timp ce în întreaga țară s-a declanșat o grevă generală organizată de sindicatele din învățământ. Pentru a nu știu câta oară în ultimii 30 de ani, cei care se ocupă de educația românilor ne atrag atenția că școala românească se prăbușește dacă statutul dascălilor este în continuare desconsiderat de către conducătorii nesimțiți, ipocriți și agramați aflați la cârma țării.
Nu există meserie mai importantă pentru viitorul unei națiuni decât aceea de învățător, profesor, educator! Omul lipsit de educație sau cu educație precară este mai degrabă un animal care luptă pentru supraviețuire. Doar niște conducători pseudoeducați, ignoranți în privința a ceea ce înseamnă civilizație umană, nu înțeleg importanța învățării pentru viitorul unei națiuni. Cum să priceapă ei, cu diplome făcute ”pe genunche” și ”pe repede înainte” că dascălii unui neam au cea
mai grea și nobilă meserie? Cum să facă ei o lege corectă a educației când scot pe gură, zilnic, tot felul de elucubrații? Să nu mai spunem cât sunt de ipocriți când numai morfolesc și tergiversează, de ani și ani, mărirea salariilor profesorilor până la un nivel corect. Că nu ar fi bani pentru retribuţia profesorilor! Ce nerușinare! Bine că sunt bani pentru finanțarea sutelor și a miilor de consilii de administrație,
pentru toate agențiile sinecură, pentru stufoasele organigrame ale primăriilor și ale prefecturilor, pentru așa-numitele ”pensii speciale”, adică pentru toate ramurile și rămurelele de susținere ale oligarhiei sfertodocte care conduce în prezent România.
Impardonabila exprimare a unui senator, fost ministru al Educației, în plenul Senatului, arată cu o repetabilitate înfiorătoare că avem conducători care ne duc către abisul inculturii și al necivilizației. Acest fapt este o nefericită certitudine, de care fiecare român ar trebui să fie conștient. Nu sunt speranțe pentru un viitor civilizat în România cu astfel de lideri!
Comentarii
comentarii
