.jpg)
Cu un an înaintea următoarelor alegeri locale, după multe luni de insistenţă pentru luarea unei decizii, Nicolae Robu, preşedintele PNL Timiş, a decis: candidează pentru funcţia de primar al Timişoarei. Decizia nu a fost uşoară. Domnul Robu este rectorul Universităţii Politehnice Timişoara, senator PNL în Senatul României, cu o prestigioasă activitate didactică şi de cercetare, dar a dovedit că este şi un foarte bun manager. Faţa Universităţii Politehnice s-a schimbat sub bagheta sa rectorală, iar în PNL lucrurile sunt mult mai rânduite (cum spune bănăţeanul), mai organizate şi mai temeinice, chiar dacă anumite accente critice nu dispar. Dar, asta este democraţia! Vocea critică a prieteniei este abia motorul care determină schimbările. Pentru a candida, Nicolae Robu va renunţa la anumite poziţii şi locuri din cele de care dispune acum, în PNL, la nivel naţional. Ştie că-şi asumă o muncă şi o implicare anevoioase. Ce şanse va avea? Îmi asum vocea, pentru unii antipatică, de a spune: maxime! Argumentele, cele despre care se poate vorbi acum, sunt logice: Timişoara simte, de prea multă vreme, nevoia unei schimbări la nivelul administraţiei locale. Oraşul a devenit subiectul unui şir de mirări despre aspect, culoare, sănătate (cea mai importantă componentă), despre calitatea şi confortul trecătorului, dar mai ales a cetăţeanului activ. Timişoara este tristă, ca şi clădirile nerefăcute, prăfuită, chiar dacă, de la o vreme, câteva străzi se mai curăţă, Timişoara este palidă, ca o persoană obosită de propria faimă, căreia nu-i mai face faţă… Ce poate face Nicolae Robu? În primul rând, va ţine cont de părerea celor care vor binele oraşului, nu va promova orgolii şi supărări penibile, atunci când cineva va dori să ajute oraşul, măcar cu un sfat! Este încă tânăr, dinamic, va înţelege că Timişoara trebuie să strălucească pe harta Europei, nu să (se) plângă, ca o bătrânică neputincioasă. Va şti să cultive relaţiile cu Puterea, prin propria sa personalitate, iar dacă guvernele ne vor ocoli, le va aduce la Timişoara, nu va plânge pe la uşile lor! Nicolae Robu ar aduce un alt suflu într-o Timişoara închistată de propriul său orgoliu, prost cultivat! Îşi va valorifica echipa şi va da Cezarului ce-i al Cezarului, punând fiecare om al echipei la locul lui, pentru capacităţile lui profesionale, iar nu pentru încuscriri aleatorii. Robu este reprezentativ pentru Timişoara. Este vremea unei schimbări şi o va face. Alte argumente? Matematice, da! USL deţine, în toate judeţele, peste 50 la sută, procent de încredere şi intenţie de vot, anul viitor ar putea avea şi mai mult. Dar nu este destul. Robu are o acoperire de încredere în universitatea pe care o conduce, un plus de valoare pe care nu trebuie să-l neglijeze nimeni. Este un început.
