Printr-un ordin secret al Laurei Codruța Kovesi, document descoperit și dezvăluit abia ieri, de Antena 3, la 31 ianuarie 2014, deci în urmă cu circa cinci ani, a fost creată în interiorul DNA o secție pentru anchetarea judecătorilor și procurorilor. Și au fost vizați peste 3.000 dintre aceștia, cei mai mulți fiind judecători. La sfârșitul anului trecut, în mare viteză, urmele au putut fi acoperite prin clasare în cazul unei treimi dintre aceste dosare. Celelalte au fost predate noii secții înființate prin lege și care este subordonată Parchetului General. Să așezăm așa cum se cuvine în balanță cele două instituții. Cea veche și cea nouă.
Cum spuneam, ordinul semnat de Laura Codruța Kovesi nu a fost făcut public decât ieri. Pentru opinia publică a funcționat ca un document secret. În schimb, în lumea judecătoriilor și procurorilor s-a știut de că funcționează o secție în DNA cu toată ierarhia și cu toate dotările necesare, care, vezi Doamne, asigura combaterea corupției în rândul acestora. Nimeni nu a cunoscut însă proporțiile fenomenului. Proporții care țin de numărul imens de mare de judecători și de procurori deasupra capului cărora a stat sabia lui Damocles. Dar și de destinația ca atare a secției speciale. De scopul urmărit.
Dosare penale pentru peste 3.000 de magistrați, cei mai mulți judecători și toate pentru corupție – pentru că prin fișa postului asta combătea secția specială – reprezintă o realitate care ne-ar putea duce cu gândul la câteva concluzii pripite. 1). Că fenomenul corupției în rândul judecătorilor și procurorilor s-ar fi ridicat la cote înspăimântătoare. 2). Că secția specială ar fi transpirat din greu timp de cinci ani, fiind silită să administreze rând pe rând un număr disproporționat de mare de cauze, de care s-au ocupat în definitiv doar câțiva bieți procurori nedesemnați în acest scop de CSM în baza unui concurs, ci numiți puur și simplu pe bază de fler de către Laura Codruța Kovesi. 3). Dacă este vorba doar despre combaterea corupției în rândul judecătorilor și procurorilor, așa cum scrie în ordinul semnat de Laura Codruța Kovesi și conform atribuțiilor DNA, atunci ar trebui să ne imaginăm că grosul faptelor infracționale ale magistraților ar trebui regăsit în altă parte. Dar nu a mai existat o secție similară sau măcar asemănătoare în interiorul vreunui alt parchet.
Să începem cu aceasă ultimă constatare. Care, așa cum spuneam, este înșelătoare. Teoretic, judecătorii și procurorii, dacă sunt puși pe rele, pot săvârși și alte încălcări ale legii decât cele circumscrise actelor de corupție. De pildă represiunea nedreaptă. Sau tortura. Sau abuzul îndreptat împotriva celor anchetați. Ori obținerea deliberată de mărturii mincinoase. Sau confecționarea cu rea credință a unor probe false. Sau chiar abuzuri sexuale pe parcursul anchetelor. Și așa mai departe. Toate prevederile Codului penal, altele decât cele vizând corupția în sensul strict sau larg al termenului, teoretic cel puțin, ar putea fi săvârșite atât de procurori, cât și de către judecători. Dar iată că realitatea crudă din politica penală a ultimilor ani ne demonstrează că, teoretic cel puțin, nu a existat o preocupare decât pentru combaterea unei singure categorii de infracțiuni.
De ce s-a întâmplat acest lucru? De ce nu au fost vizate toate posibilele fapte infracționale, dacă tot s-a dorit a se exercita un control asupra judecătorilor și procurorilor? Și de ce, timp ce cinci ani, nimeni nu a observat acest lucru? Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de șocant. Nimeni nu a intenționat să combată vreun fenomen infracțional din interiorul celor două profesii. Și nici măcar corupția. Singurul obiectiv urmărit a fost acela de a fi creat un instument de presiune. Un instrument prin care procurorii să fie ținuți într-o stare de totală ascultare, în caz contrar riscând oricând supunerea în fața unor anchete, cu toate consecințele administrative și chiar penale și, în același timp, un instrument prin care judecătorilor să li se arate pisica. Ori de câte ori conduita acestor în instanță era neconvenabilă procurorilor DNA, ei puteau fi supuși unei anchete. Făcute tot de DNA.
Această secție, așa cum a fost concepută și prin faptul că a funcționat nu sub pălăria Parchetului General, ci sub pălăria DNA, a fost de tip represiv, având drept rezultat afectarea gravă a independenței judecătorilor și procurorilor. În același timp, ea urma să-i protejeze pe procurorii DNA în baza principiului „corb la corb nu-și scoate ochii”.
Cum altfel s-ar putea explica informația absolut senzațională că în mai puțin de o lună, la sfârșitul anului precedent, odată cu crearea prin lege a noii secții pentru investigarea procurorilor și judecătorilor, o treime dintre dosare au putut fi soluționate și clasate? Nu este clar pentru toată lumea că, cel puțin acea treime, care reprezintă peste 1000 de dosare, a reprezentat o operațiune masivă de intimidare și șantaj?
Abia acum, eu unul am înțeles de ce există câteva sute de procurori și judecători care au reacționat furibund în raport cu noua secție de investigare, care este creată transparent, în baza unei legi dezbătute și votate în Parlament, trecute prin fitrul CSM și Curții Constituționale, promulgate de președintele României și alcătuită exclusiv în baza unui concurs organizat de CSM. Cu procurori numiți nu de un șef de parchet, nu de un procuror general, nu de ministrul Justiției, nu de vreun alt om politic ci direct și în totalitate de către CSM. Au reacționat două categorii de procurri și judecători. Au reacționat cei care s-au lăsat șantajați, care au viciat dosarele unor oameni și i-au condamnat pe nedrept ca urmare a unor presiuni și indicații. Cei care s-au lăsat folosiți ca instrument al unei poliții politice. Cei care au colaborat la greu cu Serviciul Român de Informați și și-au oferit pe tavă cariera în beneficiul așa-numitului câmp tactic. Iar a doua categorie de tip reactiv este alcătuită dintre cei care au săvârșit abuzuri extrem de grave și împotriva cărora există probe în acest sens, și, ca atare, se așteaptă ca mai devreme sau mai târziu să fie investigați.
Iar corul de aplaudaci și de susținători iresponsabili din politică, din presă și din societatea civilă a unui asemenea tip de reacție și a unei asemenea conduite este alcătuit din cei care se țin cu dinții de acest instrument răsărit din mizeria regimului Traian Băsescu și care fost utilizat cu precădere în tranșarea disputelor politice.
Întrucât acum a devenit clar și faptul că prin modul de operare, atât la DNA central, cât și în direcțiile teritoriale, au fost elaborate liste cu ținte precise vizând politicieni români, oameni de afaceri români și reprezentanți ai presei române, prin excluderea cu desăvârșire a mediului de afaceri care funcționează cu capital străin, este clar că și din această direcție, a celor care protejează acest proiect de menținere în stare de servitute a României, există un interes pentru ca ceea ce s-a întâmplat în DNA să nu se afle, și ceea ce s-a întâmplat în DNA să se întâmple și în continuare.
