Croaţii se decimează singuri, în unica localitate din România unde au o majoritate covârşitoare…
Potenţial turistic uluitor, extrem de puţin exploatat, într-o micuţă comună din Caraş Severin. Satul Schengen, cum era numit încă din 1994, Caraşova are un destin unic şi o istorie extrem de bizară. Nimeni nu poate spune cu exactitate când s-au stabilit primii locuitori la limita Cheilor Caraşului. Chiar dacă întâia atestare documentară datează din anul 1230, localnici spun că stră-stră moşii lor au venit mult mai devreme, undeva în jurul anilor 600 -700. Atunci se presupune că mai multe triburi din popoarele migratoare s-au stabilit în ceea ce azi este Caraşova. Niciodată înainte de 1989, la Caroşava nu s-a pus problema etnică. Nimeni nu a susţinut până atunci că este croat, sârb, român sau ţigan. Toţi se băteau cu pumnul în piept că sunt caraşoveni. Situaţia avea însă să scape de sub control, la câţiva ani după ce „mâna de fier” a lui Ceauşescu nu a mai dictat în România. Şi visul Iugoslaviei Mari a lui Miloşevici avea să se spargă.
Lucrurile aveau să se schimbe radical la Caraşova, imediat după dezlipirea Croaţiei de Iugoslavia Mare. Atunci, pentru mai multe facilităţi, în special pentru dreptul de lucru în spaţiul Schengen, peste 90% din populaţia Caraşoevi s-a declarat de etnie croată. Procentul este identic şi astăzi, deşi situaţia este extrem de delicată. Ordinea politică în Caraşova poate bate toate recordurile de absurditate. Deşi doar 10% din populaţie este formată din români, ţigani şi sârbi, PD-L a repurtat o victorie istorică în mica localitate din Banatul Montan. Leagănul croaţilor din România a fost aruncat de mai multe ori în aer. Aici, croaţii au sediul central al Uniunii Croaţilor din România. O construcţie impunătoare, cu studio TV şi facilităţi imposibil de imaginat într-o comună, stă în cea mai mare perioadă închisă. Tot aici, Uniunea Croaţilor a repurtat cea mai ruşinoasă înfrângere, la ultimele alegeri locale. Au reuşit cu greu, la doar câteva voturi, să-şi impună primarul în turul II, dar sunt minoritari în consiliul local, unde au 3 consilieri, faţă de 6 ai portocaliilor.
Români împuţiţi versus lovituri în poponeţ
„Ne-au dezbinat. Au mers din poartă în poartă şi au reuşit să-i convingă pe croaţi că trebuie să voteze cu PD-L. Este ruşinos ce s-a întâmplat aici”, spune Mihai Radan, preşedintele Uniunii Croaţilor din România. Radan a fost, nu cu mult timp în urmă, pionul principal al unui scandal monstru. Un circ interetnic de proporţii, în localitatea în care croaţii par a fi stăpâni absoluţi. Deputatul a fost acuzat că l-a făcut „român împuţit” pe un consilier local. La scurt timp, Radan a replicat şi a ameninţat cu un proces penal, pentru că ar fi fost lovit în „poponeţ”, de acelaşi personaj. Actualul viceprimar democrat-liberal, care a pierdut la câteva voturi scaunul de edil, nu este supărat. Nici de scandaluri. Nici că nu este el şeful suprem. „Eu nu am cerut renumărarea voturilor, era absurd. În primul tur am câştigat, dar nu sunt supărat, chiar dacă am pierdut la doar câteva voturi. Uneori, în viaţă trebuie să ştii să şi pierzi”, spune zâmbind Petru Neagul, viceprimarul PD-L de Caraşova. Glumeşte pentru că ştie că, în fond, partidul din care face parte are în mână toate deciziile-cheie din comuna croaţilor.
Şi ţiganii pot fi catolici…
Dumnezeu nu a fost niciodată prea departe de Caraşova. Două monumente unice în România dovedesc clar că locuitorii din Caraşova sunt oameni cu frica lui Dumnezeu. O mânăstire uluitoare, aflată în vârful unui deal, şi un veritabil drum al Golgotei, cu 13 opriri şi tot atâtea monumente de marmură rară, pe care sunt gravate cele mai importante momente din patimile lui Hristos, constituie un peisaj unic la Caraşova. La doar câteva sute de metri distanţă, un izvor ce ţâşneşte de sub o stâncă s-a transformat într-un adevărat loc de pelerinaj. O alee amenajată cu lumini şi reflectoare la fiecare pas, te duce parcă spre o altă lume şi o realitate paralelă. O copie fidelă a statuii ce reprezintă miracolul apariţiei „Fecioara din Lourdes” este montată în stâncă la aproximativ 10 metri, deasupra izvorului. Este capătul Caraşovei şi parcă un capăt al lumii reale. Actuala biserică, ce datează din 1726, este un simbol pe care nici ţiganii nu l-au putut ignora. „Vorbesc cu toţi şi i-am convins şi pe ţigani să vină la slujbe şi să-şi boteze aici copiii. Nu contează că nu sunt catolici, Dumnezeu este unul singur”, ne spune preotul din Caraşova. Este un tip cu un farmec uluitor. Credincioşii îl cunosc mult mai bine îmbrăcat în trening, stând ore în şir pe banca din faţa bisericii. Vorbeşte cu oricine şi încearcă de fiecare dată să dea câte un sfat. Este departe de a fi un preot obişnuit, dar, în felul său, oamenii îl percep ca pe al doilea Dumnezeu în Caraşova. Biserica este dotată cu un proiector pentru ca credincioşii să poată urmări în timpul slujbelor textele, ca într-un club de karaoke.
Contradicţii de Caraşova
Colţul de rai din depresiunea Văii Caraşului, situat chiar la ieşirea din chei, are multe enigme şi multe contradicţii. Localnicii nu vor să vorbească prea mult despre căsătoriile inter-familiare de la Caraşova. Chiar dacă acum nu mai este la modă, în urmă cu ceva ani, caraşovenii nu voiau să-şi piardă averea prin căsătorii mixte şi nici nu voiau să audă de căsătorii interetnice. Pe la colţuri, încă se vorbeşte despre blestemele care s-au abătut asupra mai multor cupluri care s-au căsătorit, deşi proveneau din aceeaşi familie. Orice persoană născută în Caraşova, care împlineşte 18 ani, primeşte un titlu şi un certificat oficiale de fiu sau fiică a comunei. Festivitatea trebuie să fie obligatoriu organizată de primar. Acum, la Caraşova aproape nimeni nu mai munceşte. Nu are unde, dar nici nu este nevoie. Localitatea este departe de a fi una falită. Majoritatea caraşovenilor în putere fac bani grei în Croaţia, Germania, Austria şi Italia. Aproape toţi, de fiecare dată, sunt însă atraşi ca un magnet înapoi acasă, în enigmatica Caraşova.
