Librăria La două Bufnițe Timișoara a decis: Cartea lunii aprilie este romanul-cult Ultima vară în oraș, de Gianfranco Calligarich, apărut recent la Editura Polirom în traducerea Ceraselei Barbone.
Oana Doboși a explicat cum a fost aleasă: ”Primul care mi-a vorbit cu entuziasm de cartea asta a fost Radu Pavel Gheo, pe când o redacta. Apoi, nu cu mult timp după, a ajuns la noi în librărie, prima care a citit-o a fost Sele, a zis “vaaai, cum eeee!” și am știut că dacă o s-o citesc, o să merg la sigur și așa a fost.
Ne-am zis că trebuie să fie cartea lunii aprilie la Bufnițe și încet, încet, în jurul ei s-au strâns mai mult de o mână de prieteni care au citit-o și au zis în unanimitate “nebunie!” Cartea asta, a unei tinereți mai mult sau mai puțin ratate și-a unei iubiri mereu și niciodată acolo, în Roma acelei veri, e perfectă fix așa cum este. De acord. Autobiografică până la final când…(auto)ficțiunea asta devine de nesuportat până la anulare. Simplu și firesc.
Ultima vară în oraș face anul ăsta 40 de ani, are și-o poveste a ei (pentru industriașii și administratorii culturali- a bon entendeur, salut!), noi am vândut-o luna asta în draci, dar azi, mai mult decât orice, ne-am bucurat de interviul de mai jos! Mii de mulțumiri lui Marius Constantinescu, Editurii Polirom și, nu în ultimul rând, lui Gianfranco Calligarich, fără de care nu s-ar povesti”.
O carte-cult – o redescoperire editorială de senzație
Traducere din limba italiană și note de Cerasela Barbone
Ultima vară în oraş e un roman al marilor ratări, îmbibat de melancolie, tristeţe şi dezabuzare, în decorul luminos al Romei de la sfîrşitul anilor 1960. Protagonistul său, Leo Gazzarra, a plecat în tinereţe din Milano şi acum trăieşte din expediente, căci îi lipseşte dorinţa de a reuşi, de a parveni într-o lume aparent plină de oportunităţi. Intelectual rafinat, dar lipsit de morgă, cuceritor, dar fără a se implica niciodată prea tare, alcoolic, dar dispus să renunţe la băutură, Leo este un ratat prin opţiune, pentru care ratarea devine o artă.
Iar cînd ajunge să o cunoască pe fascinanta Arianna, între cei doi începe o poveste de iubire sfîşietoare, cu avansuri şi ezitări, ca într-un tangou tensionat al dorinţei, al cărei final nu e nici o clipă previzibil. Roman al refuzurilor şi neîmplinirii, al însingurării în mijlocul mulţimii şi al luminoasei frumuseţi romane, Ultima vară în oraş este o carte de excepţie, cu un destin excepţional.
„Acest roman este un portret ironic, cinic şi dezabuzat al unui om din vremurile noastre… Calitatea sa esenţială constă în faptul că dezvăluie cu o limpezime disperată relaţia dintre un individ şi un oraş, adică dintre mulţimi şi singurătate.”, spune Natalia Ginzburg.
„Calligarich are talentul remarcabil de a reda cu uşurinţă, din cîteva trăsături de condei, sentimente şi mai ales senzaţii, de a le face să pară concrete, precum atingerea aerului pe piele.”, scrie La Stampa.
„Avem de-a face cu o capodoperă care a rezistat în chip magic vreme de patruzeci de ani, fără nici un fel de publicitate, doar prin intermediul anticarilor şi prin ponturi transmise de la un cititor la altul. În ciuda faptului că a fost un bestseller şi un long-seller, era dificil, dacă nu chiar imposibil să găseşti vreun exemplar în librării. Motivul acestei clandestinităţi rămîne un mister… Publicată pentru prima dată în 1973, Ultima vară în oraş este una dintre acele cărţi care nu se citesc, ci se devorează”, explică Il Quotidiano del Sud.
