Cascada Bigăr, devenită între timp un brand turistic în Romania, dar nu numai, împarte apa izbucului Bigăr cu ferma piscicolă din aval dar împărţeala se face întotdeauna în defavoarea cascadei. În trecut, în anii secetoşi, apa izbucului a fost dirijată doar spre ferma piscicolă iar imaginea cascadei fără apă, cu muşchiul uscat devenit brun la culoare, i-a dezamăgit pe turişti.
Pe Cascada Cârşa, situată în aval de confluenţa pârâurilor Ştaier şi Miniş, nu mai curge apă, iar aici situaţia se va remedia doar în urma ploilor şi ninsorilor din iarnă.
RNP Romsilva, administratorul rezervaţiei Izvorul Bigăr şi a fermei piscicole, ar trebui să ia în considerare varianta ca în astfel de perioade secetoase să aducă gravitaţional apă pe deversorul cascadei din amonte, din pârâul Miniş. Configuraţia terenului oferă această posibilitate iar lungime unei conducte de alimentare cu apă a cascadei nu ar depăşi 200 m. Faima pe care a dobândit-o cascada merită această investiţie.
Cascada Beuşniţa, adevărată emblemă a lumii mirifice din sudul Banatului, are acum aceleaşi probleme. A rămas fără apă peste deversor dar totuşi o mică cantitate de apă se scurge printr-o fisură a tufului calcaros, aflată la cca 11 m de marginea de sus deversorului, şi în final ajunge la baza cascadei în pârâul Beuşniţa.
Fără a putea fi considerată o activitate invazivă pentru rezervaţia Beuşniţa, administratorul terenului – RNP Romsilva ar putea obtura această fisură de scurgere a apei redând turiştilor bucuria de a vedea în stare normală această minune a naturii.
Sursa: infocs.ro
