Acasă Editorial Ce de președinți!

Ce de președinți!

564
DISTRIBUIȚI

liaCineva spunea: „Nu există război, ci numai o luptă crâncenă pentru pace.” În jurul nostru există mai multe „lupte pentru pace”. Una este în afara granițelor, în Ucraina, alta, tot în afară, dar nici măcar nu este foarte departe, pe Fâșia Gaza, în Israel, pe care le ignorăm ca niște infantili. Și greșim amarnic! Altele, cele mai ipocrite, în interiorul granițelor României. Acestea ne dor pe noi.

În mai toate apare figura câte unui președinte. Păcat că nu mai avem ca element de comparație imaginea faimoaselor CAP-uri – și ele aveau președinți, unii care, de cele mai multe ori, erau analfabeți… Președinții noștri sunt din categoriile: foști (ba de Cotroceni, ba de Senat, ba de partid), prezenți (cât mai mulți!), viitori (ei habar nu au dacă vor fi votați sau nu, dar se cred din viitor!).

Mai nou, avem categoria „co-președinte”, așa cum s-ar părea că o să fie în formulele de conducere ale organizațiilor locale, județene și restul, ale noului PNL (combinat cu PDL), partid ce va pune la masa prezidențiabililor atât pe unii liberali puri, onești, care sunt pe calea înaintașilor lor, dar și pe cei cu spume la gură, cu gulerele murdare de transpirația cursă de prea multă „muncă” în folosul lor personal. Se întorc în mormânt cei care au înfundat temnițele comuniste, se răsucesc de spaima păcălelilor ce vor urma. Adică, să cred că la Timișoara unul ca Ostaficiuc va fi co-președintele lui Robu? Sau Falcă va fi co-președintele lui Ioan Cristina de la Arad? Sau al nu știu cui de… oriunde? Cred că este prea târziu de oprit „fuziunea cu orice preț”, poate este acesta mersul istoriei, dar îmi sunt suspecte multele sondaje politice la telefon, la fel ca și numele înscrise pe listele citite cu grație de către agenții de sondare. Îmi este imposibil de rostit numele coanei Udrea, aflată la capătul listei de preferințe teoretice pentru… președinte, la fel ca cel al lui Diaconescu, de exemplu! Suntem obligați să alegem de pe o listă-ciornă, ca de pe o mâzgălitură? Așa de jos suntem, cu „președinții” noștri cu tot?

Mi-e rușine cu atâția președinți, mi-e rușine cu cel care are un frate bișnițar de port, bișnițar de drumul mare, plin de țigani, culmea, păcăliți! Mi-e rușine cu mulțimea de co-președinți, cărora le-ar sta mai bine la… răcoare, mi-e rușine cu prea mulți candidați, apăruți peste noaptea ignoranței noastre, nu mai avem loc de atâția președinți! De atâția președinți nu mai are loc omul onest, deștept, analitic, cel drept, cei care caută adevărul, dreptatea, cel care este umilit zilnic, sistematic, în propriul oraș, ucis de zgomotele motocicletelor ce urlă în noapte, ucis de ignoranța celor ce ar trebui să ne apere de rău! Suntem în țara președinților cu sau fără școală, cu sau fără educație, cu sau fără omenie! Ce-i mult e mult!

Comentarii

comentarii