Paștele este o sărbătoare evreiască prin care se comemorează eliberarea israeliților din sclavia egipteană eliberați de Dumnezeu în 1513 î.e.n.
Astfel, Dumnezeu le-a poruncit să comemoreze anual acel eveniment important în a 14-a zi a lunii evreiești abib, numită mai târziu nisan, se arată în Exodul 12:42; Leviticul 23:5 Biblia creștină.
„Paști” vine de la pasha, un cuvânt evreiesc, care înseamnă trecere. Au fost Paști și sunt Paști și pentru evrei. Paștile noastre sunt Paști creștine. Evreii sărbătoareau și sărbătoresc la Paști ieșirea din robia egipteană, trecere prin Marea Roșie, trecere prin pustie și ajungerea lor în Canaan.
Noi, la Sfintele Paști, sărbătorim altceva decât evreii, și anume trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer.
Explică părintele Teofil Părăian, în lucrarea Sfintele Paști în cultul ortodox, Editura Doxologia, Iași 2013.
Paștele creștin derivă din Paștele evreiesc, numit Pesach, cuvântul de origine al cuvântului Paști.
Pentru prima dată, Paștele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În această dată, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptură în cartea Exod (Ieșirea) din Vechiul Testament ne oferă instrucțiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Paștilor în timpul lui Moise.
Evreii din antichitate își aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt.
La Cină cea de Taină, în noaptea când a fost trădat, înainte de a fi prins și arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Paștelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.
De Paști se sărbătorește Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminică – a treia zi după Scripturi- femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol.
Mormântul era gol pentru că Hristos Inviase. Împotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat și batjocorit de atunci și până astăzi, numit în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai Săi, păzit sub grea și rece lespede de piatră, Hristos a izbandit cea mai strălucită biruință ce s-a văzut vreodată: biruință asupra morții și asupra răutății omenești. Această biruință a putut fi tăgăduită, dar nu I-a putut fi smulsă niciodată – explică crestinortodox.ro
Despre cea mai mare sărbătoare a creștinătății și despre miracolul învierii lui Isus Htistos. patriarhul Daniel a explicat:
Hristos a Înviat și a biruit, pentru El și pentru noi. Credem și biruim prin Moartea și Învierea lui Hristos, murim pentru a învia și inviem pentru a trăi în veci cu Hristos. Prin suferință și moarte ne bucurăm de Înviere; prin Înviere ne bucurăm și triumfăm în triumful lui Hristos, că triumf al nostru. El a murit pentru noi și a triumfat pentru noi. În Moartea Lui stă mântuirea noastră, în Învierea Lui stă biruință noastră.
Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, spune că la sfârşitul veacurilor va avea loc învierea tuturor celor din morminte:
„Vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui (Hristos) şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea judecăţii” (Ioan 5, 28-29).
La judecată finală, Hristos Cel răstignit şi înviat va fi Dreptul Judecător, iar criteriul ultim de judecată va fi iubirea smerită şi milostivă arătată celor aflaţi în nevoi: flămânzi, săraci, bolnavi, întemniţaţi (cf. Matei 25, 31-46; 2 Corinteni 5, 10; 1 Tesaloniceni 4, 16; 2 Tesaloniceni 1, 7-10).
ÎPSS Ioan, mitropolitul Babatului, a adăugat:
Binecuvântat să fie Dumnezeu Care ne-a învrednicit să ajungem azi, după zilele de pocăință din Postul Mare, să prăznuim împreună cu Înviatul Hristos biruința Lui asupra morții!
Hristos Și-a biruit moartea Sa, dar și moartea noastră. Moartea nu ne îngăduia să ne întoarcem în Casa Tatălui Ceresc. Până la Învierea lui Hristos, Tatăl aștepta trist la porțile Cerului întoarcerea noastră. Tristul Dumnezeu azi Se bucură cu toate cetele îngerești văzând că Fiul Său, chiar purtând rănile piroanelor, Se întoarce biruitor „Acasă”.
