Acasă Cultura Cel mai iubit dintre bănăţeni, la 74 de ani

Cel mai iubit dintre bănăţeni, la 74 de ani

371
DISTRIBUIȚI

tiberiu ceia

Pe 16 iulie, Tiberiu Ceia, una dintre cele mai minunate voci ale folclorului autentic românesc, împlineşte 74 de ani.

Din momentul în care avea să câştige, foarte tânăr fiind, trofeul concursului „Dialog la distanţă” şi până acum, în 2014, Tiberiu Ceia nu a încetat să-i încânte pe bănăţeni şi pe români, în general. Bătrânele încă îl ating în pieţe sau pe stradă şi îi cer un autograf celui care le-a fermecat tinereţea… Cu doar câţiva ani în urmă, la uşa casei lui Tiberiu Ceia era însă măcel între admiratoare…

De sute de ori naş…

Realizator de emisiuni în cadrul TVR Timişoara, Tiberiu Ceia îi ţine pe timişoreni în faţa micului ecran cu muzică de calitate, autentică, păstrând tradiţia şi valorile locale. Zâmbeşte în orice circumstanţă, nu ştie să fie supărat şi nici să îmbătrânească. Tiberiu Ceia este omul care a vrăjit-o pe Elena Ceauşescu cu vocea lui şi a fost cerut în căsătorie de zeci de admiratoare. Alte femei aveau pretenţii şi mai… mici. Voiau doar un copil de la el şi ajunseseră să doarmă pe preşul de dinaintea casei. În anii ’80, imaginea sa, alături de a altor trei artişti români, era vândută pe tarabe, sub formă de cărţi poştale. A năşit sute de copii şi a cântat în cele mai îndepărtate locuri de pe Terra.

«Frumoasă-i vecina noastră» nu este în topul lui Tibi Ceia

Dacă îl întrebi rapid care sunt cele mai dragi melodii din repertoriu, maestrul îţi răspune fără să clipească. Melodia care l-a făcut celebru, “Frumoasă-i vecina noastră”, nu este în top trei făcut ad-hoc de artist. “Cele mai dragi trei melodii, într-o ordine întâmplătoare, îmi sunt: «Sorocul ca-n Banat», «La gură de ogăşel» şi «Din copită murgul bate»…. şi «Frumoasă-i vecina noastră» îmi este dragă. Toţi mă confundă cu ea, deşi am peste 150 de melodii, unele de mult mai bună calitate. Această melodie o cântau părinţii mei în casă, avea însă un alt referen: «Au moarcea nu vine…». L-am schimbat şi acum refrenul meu îl fredonează toată ţara”, povesteşte Tiberiu Ceia.

“Nu era nimic în viu în a le cânta Ceauşeştilor”

Cu 46 de ani în urmă, a cântat pentru prima oară la urechile lui Nicolae şi Elena Ceuaşescu. A fost emoţionant, dar apoi totul a ajuns doar o rutină… “M-au invitat odată la Casa de Vânătoare din Pişchia. Le-am cântat la ureche şi Elena Ceauşescu mi-a spus că am o voce nemaipomenită. Erau acolo după o partidă de vânătoare, cu aproape tot guvernul, în 1968. Un an mai târziu, a trebuit să le mai dau un recital, la actualul Hotel Internaţional, fosta vilă a lui Ceauşescu. Prima dată a fost emoţionant, erau cei mai puternici oameni din România, apoi a fost doar o chestiune de rutină. Nu mai era nimic în viu în a le cânta Ceauşeştilor. Nu mi-au dat bani, e adevărat însă ca am primit ceva privilegii”, spune artistul din Banat.

Nu s-a îmbogăţit niciodată…

Tiberiu Ceia nu-şi mai aminteşte de debut. Este şi greu, avea doar cinci ani. Mama sa a avut însă grijă să-şi amintescă toată viaţa de clipa când a urcat prima oară pe scenă. Scoate cu grijă un carton pe care este lipit un articol de ziar îngălbenit de vreme. “Luptătorul Bănăţean”, 1945. “Cel mai mic dintre participanţii la spectacol i-a fermecat pe toţi prin voce şi dezinvoltură. Tiberiu Ceia, la doar 5 ani, a cântat pe scena de la Grădina Capitol”. Nimeni nu putea atunci să anticipeze fabulosul destin al lui Tibi Ceia.

Nu a ajuns, însă, niciodată bogat, deşi putea să-şi facă palate. “În 1975, la prima nuntă la care am fost, pentru o oră de cântat, am primit 8.000 de lei. Apoi câte 20.000 de lei pentru fiecare oră. Cred că mă puteam îmbogăţi rapid. Eu, însă, nu eram un chefliu, care să stau până dimineaţă şi să dau din gură. Oricât mi-ar fi promis oamenii, nu le cântam mai mult de o oră. Acum merg din ce în ce mai rar la nunţi. Nu mi-am pierdut niciodată elanul. Acum, majoritatea timpului mi-o ocupă televiziunea. Voi continua, însă, să cânt până când voi închide ochii”, povesteşte Ceia.

Azi, concertele şi recitalurile la petreceri şi nunţi s-au rărit. Vocea nu l-a părăsit niciodată, dar nimic nu va mai fi la fel. La mulţi ani, maestre!

Comentarii

comentarii