În Capitala Culturală Europeană mai avem multe de făcut. Mai ales, primăria ar avea de făcut, prin stabilirea unor norme, legate de comerț, spre exemplu. În multe discuții pe care le-am purtat cândva cu domnul primar Nicolae Robu, ba chiar într-o dezbatere publică pe care am avut-o pe tema orașului, am făcut observații despre calitatea îndoielnică a imaginii comerțului timișorean. Centrul orașului este plin de magazine de mâna a doua…Desigur, mi s-ar putea imputa faptul că ignor un fapt, chiar și în occident ele există, unele fiind frecventabile, cu marfă bună, aproape nouă, la preț de nimic. Acolo, ele sunt pe străzi mai ascunse, nu în buricul orașelor. Nu vedem asta la Viena sau la Budapesta. Or fi fiind la Istanbul, greu de crezut…
La noi, în Piața Sfântul Gheorghe, chiar aproape de magazinul Bega, este un magazin de haine vechi, ceva mai dizgrațios nu am văzut niciodată. Nici măcar în Piața Flavia nu vezi așa ceva: lenjerie intima, purtată, decolorată, pătată, domină vitrina. La fel, cățeluși din pluș, poate plini de bacterii și microbi, pe care, unii mai sărmani se vor bucura să–i cumpere, neștiind pericolul ce-i va aștepta mai târziu. Oribil. Dezordinea din coșurile aruncare aiurea în vitrine, amestecul de vechituri, toate sperie. Fără regulament, fără norme privind estetica vitrinelor, fără o etică a comerțului, fără obligații privind imagina materială a orașului, orașul se acoperă de murdăria adunată în vitrinele pătate ale magazinelor de mâna a doua. La asta, se adaugă încă multele grămezi de gunoi neadunate, și iată, o parte a Timișoarei.
Timișoara strigă ”ajutor!”.
Ce facem?
