„For Sale” de Radu Buriac e expoziţia lunii iunie la Galeria Calina. Artistul ne vorbeşte în interviul de faţă despre ideile din spatele lucrărilor care pot fi admirate până în data de 2 iulie.
Ce se ascunde în spatele conceptului For Sale?
Proiectul “For Sale” îşi doreşte să atragă atenţia asupra contextului economic şi social actual, în care totul este de vânzare, totul are un preţ, chiar dacă de cele mai multe ori nu este cel just, şi asupra pericolului de a ne lăsa depersonalizaţi sau standardizaţi sub presiunea unei „comunităţi de consumatori”. Identitatea individului este alterată de această tendinţă de a te încadra în anumite standarde prestabilite, de a te alinia necondiţionat „trendului “general, astfel că apare inevitabil întrebarea dacă chiar totul este de vânzare.
Care este strategia pe care o urmaţi pentru a vă impune/integra în lumea artei plastice din ţară şi din străinătate, în afară de actul artistic propriu-zis?
Este destul de greu să îţi alcătuieşti o astfel de strategie într-o societate în care nu ştii ce îţi rezervă ziua de mâine şi în care arta nu este apreciată la adevărata ei valoare. Cred că e nevoie de foarte multă tărie de caracter şi de pasiune pentru a reuşi ca artist. Majoritatea colegilor mei ori au abandonat definitiv creaţia artistică, ori lucrează în timpul liber. Acum aproximativ zece ani am început activitatea expoziţională participând la diferite concursuri internaţionale de ex libris şi gravură mică. Prima expoziţie personală am avut-o abia în anul 2009, la cafeneaua Papillon, în Timişoara. Au urmat apoi expoziţia de gravură obiect Lumini-Lights la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, Bucureşti şi prezenta expoziţie de la Galeria Calina din Timişoara.
Care sunt ideile pe care le repetaţi în arta dvs.?
Pentru expoziţia de faţă am hotărât să schimb puţin registrul, însă subiectul principal al preocupărilor mele artistice, încă din timpul anilor de facultate, a fost lumina şi modul în care aceasta interferează cu mediul înconjurător. Capacitatea ei de a modifica forma şi substanţa lucrurilor şi de a atribui noi înţelesuri. Simbolistica luminii, ca element, permite un număr foarte mare de reprezentări de la iluminare, cunoaştere până la evoluţie şi trecere la un nivel superior, aşa cum şi diferitele forme şi surse ale acesteia imprimă caractere diferite fiecărui fascicul de lumină. Tema aceasta a constituit de altfel şi ideea principală a lucrării de licenţă şi de master.
În ce măsură reprezintă Timişoara pentru dvs., ca artist, un centru de interes – în privinţa publicului privitor, dar şi a celui dispus să investească în arta dvs., poate chiar şi în ce priveşte vecinătatea cu ceilalţi colegi artişti din oraş?
Timişoara este oraşul în care am crescut şi în care m-am format ca artist, însă interesul pentru artă este destul de scăzut şi sunt prea puţine galerii, faţă de Bucureşti, unde lucrurile se desfăşoară într-un alt ritm – sunt mult mai multe galerii, mult mai mulţi bani şi instituţii unde se iau decizii. Adevărul este că pentru a reuşi să te impui ca artist trebuie, printre altele, să expui sau să ai legături cu Bucureştiul. Pe de altă parte, în Timişoara se respiră un altfel de aer, este un oraş mult mai pitoresc, mai liniştit şi cu o mai mare deschidere înspre Occident, fiind astfel un spaţiu mult mai potrivit personalităţii şi demersurilor mele artistice.
