Duminica Tomii dedicată Sfântului Apostol Toma și pomenirii celor morți se sărbătorește în fiecare an, în prima duminică după Sfintele Paști și ultima zi din săptămâna luminată, de către toți Creștini Ortodocși.
Dumineaţa, credincioşii se duc cu ouă roșii și colaci la biserici unde se săvârșește slujba Utreniei, pentru ca preoții să le sfințească, după care se duc cu ele la cimitir unde sunt sfinţite mormintele, își plâng morții şi dau de pomană pachetele cu bunătăţuri celor nevoiaşi, pentru a fi primite de sufletele dragi ale celor care au plecat, în lumea de dincolo.
Prima imagine de la intrarea în cimitire, a fost aceea de puhoi de cerşetori care te luau în primire de la intrare cu ”îmi dai şi mie? – îmi dai şi mie leu?”. După ce cu chiu, cu vai ai reuşit să pătrunzi în înăuntrul cimitirului, erai asaltat de o altă cohortă de origine romă, veniţi din localităţile rurale, împovăraţi de saci şi sacoşe pline cu pomeni. L-am auzit pe unul spunând: ”eu nu mai stau, am destul, o să dau şi la câini”.
Am fost la patru cimitire din Timişoara, dar, nu am văzut, un poliţist local care să facă ordine, să-i protejeze pe cei care au venit să-şi plângă morţii şi să le dea de pomană. Ce m-a surprins cel mai mult, a fost noroiul şi mizeria din cimitire. Tomberoanele erau pline vârf cu coroane şi flori uscate, dând şi pe afara lor şi, cred eu, nu au fost golite de zile bune.
Aceasta a fost sărbătoarea dedicată apostolului Toma Necredinciosul, care nu a crezut în Înviere. Nici noi nu credem în civilizaţie. Aşa arată Timişoara Capitală Culturală Europeană? Cine are ochi sa vadă, cine are urechi să asculte, să judece şi să vadă… Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!
