Aș fi vrut să tac cele 40 de zile, așa cum religia noastră creștin – ortodoxă ne cere, aș fi vrut să nu rostesc, verbal sau scris, cuvinte despre lucruri mult prea sfinte, despre unele aproape mistice… Aș fi vrut să las cele 40 de zile până la parastasul după moartea Înalt Prea Sfințitului Nicolae, dar prea multe întrebări vin să caute unele răspunsuri.
O parte din răspunsuri cred că le știu, numai acelea pe care un mirean le poate găsi, pe logică, pe bun simț, dar mai ales pe informație. În primul rând, PS Paisie NU poate fi mitropolitul Banatului. De ce? Pentru că, în urmă cu mai bine de un an, Sinodul și PF Daniel, Patriarhul BOR, au dat o hotărâre prin care se stipulează ”Episcopul – vicar” nu poate candida la funcția de mitropolit, ci numai episcopul!”. Așadar, nu este adevărat că Paisie nu ar vrea să candideze, ci NU poate să candideze, prin lege internă a BOR. Cei din jurul lui, cei care umileau preoții și-i sfidau ca pe niște dușmani, cei care uitaseră că au fost (înainte de a fi preoți, chiar în catedrală!) tractoriști, cei care, (Doamne ferește, să le stai în preajmă), miros a răchie, încă de dimineața, ei bine, ei au devenit ”blânzi și umili”, cum le-ar cere de fapt misiunea lor de slujbași ai Domnului! Asta, pentru că-și identifică gradul de lașitate, lașitatea celui ”tare” în dictatură, dar slab în caracter! Cine poate fi Mitropolitul Banatului? După regulamentul Sinodului, după cele 40 de zile, în care mitropolit este PF Daniel, Patriarhul BOR, se pot organiza alegerile, pe baza propunerilor făcute de la Timișoara, de către Adunarea Eparhială, dar și din partea Sinodului Mitropolitan. Alte propuneri pot veni chiar în plenul Sinodului BOR. Există deja câteva nume de ierarhi compatibili cu propunerile teoretice, dar despre asta nu este etic să vorbim.
S-au făcut declarații publice despre modul în care ÎPSS Nicolae, Mitropolitul Banatului ar fi plecat spre cele sfinte, și nu aș fi vrut să ating aceste zone delicate ale contextului trist, dar pentru că au fost minciuni, rostite chiar în Catedrala Mitropolitană, ele trebuie demontate. Chiar acum! În ziua de 28 septembrie 2014, mitropolitul, aflat la capătul suferinței, era neliniștit…(cer iertare unei persoane dragi, care știe mai bine decât mine aceste detalii). Nu se împărtășise, așa cum cere credința noastră. Paisie a plecat spre București, pentru întâlnirea Sinodului ce urma să aibă loc a doua zi, luni, 29 septembrie. Cum a plecat, l-a cerut pe exarhul Simion, de la mănăstirea Șag – Timișeni, s-a spovedit, împărtășit și la ora 23, a plecat dintre noi… Vă las pe dumneavoastră, cititorii noștri, să apreciați, de ce a făcut așa și nu altfel? Liniștea pe care a primit-o după plecarea exarhului a precedat plecarea spre cele Veșnice. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul mitropolitului nostru!
Liniștea de acum, din Mitropolia Banatului, este cea dinaintea marii schimbări. Așteptăm un mitropolit blând, bun, calm, cunoscător al celor specifice Banatului, pe cineva care să fie, cu adevărat, călăuzitor al sufletelor, nu dezbinător, să fie unificator, nu devastator!
Cine (ne) va fi mitropolit? Răspunsul concret va veni în curând…
