Acasă Editorial Cine se teme de Principele Radu?

Cine se teme de Principele Radu?

DISTRIBUIȚI

Prezenţa Principelui Radu al României la Timişoara, cu diferite ocazii, fie alături de întreaga familie regală, fie individual, cu ocazia unor conferinţe, a trezit, de cele mai multe ori, admiraţia comunităţii. Principele Radu nu mai are nevoie de prezentări. Nici de justificări pentru acţiunile sale mature, serioase, poate prea serioase într-o ţară în care totul se joacă la marea băşcălie, la marea cacealma. Una dintre alegerile sale a fost să răspundă invitaţiei Universităţii de Vest din Timişoara, la fel cum a făcut cu Universitatea Vasile Goldiş din Arad sau cu altele, din Europa: Germania, Italia, Belgia, de a susţine cicluri de conferinţe pe teme de actualitate. „Ce-l recomandă pe Principele Radu să facă asta?”, se întreba retoric un domn, profesor în UVT, dar şi director al unei instituţii de artă din Timişoara, un apropiat al conducerii PDL local. Iată ce-l recomandă: un doctorat în Ştiinţe Militare şi Relaţii Internaţionale, a susţinut peste 300 de conferinţe despre România, a scris numeroase cărţi şi studii despre Europa, democraţie, leadership, teme legate de Familia Regală a României, cărţi de succes, între care „Altfel” (editura Polirom, 2009) „Coroana română” (Curtea Veche, 2009) , „Dincolo de mască” (Unitext, 1997), peste 15 cărţi, pe care mulţi inşi cu titluri universitare şi-ar fi dorit să le fi scris! Succesul absolut al principelui în faţa unui public foarte tânăr, de studenţi, a produs, conform principiului mioritic, un şir de reacţii înveninate, generate de complexe de inferioritate, de refulări, unele de refuzurile studentelor la avansurile excentrice ale „domnilor profesori”. Dar nu asta este tema, acum! Tema este Principele Radu. Destinul Regelui Mihai se pare că leagă, prin fibre directe, dar şi invizibile, celelalte destine, ale celor devotaţi regelui, de a fi urmăriţi o viaţă întreagă, fie cu multă dragoste, fie cu multă ură, aşa cum numai marile personalităţi ale lumii au putut polariza. Regele a trecut mereu, demn, prin multe furtuni ale istoriei. Se pare că şi Principele Radu, care s-a remarcat deja în viaţa publică, inclusiv cu intenţia de a candida la Preşedinţia României, nu are parte de linişte. Atacul mişelesc, meschin, generat de „Adevărul de seară”, proprietatea admirabilului om de afaceri Dinu Patriciu, dar care-şi lasă banii pe mâna unor bezmetici (unul dintre ei fiind fost coleg cu noi, conflictual şi manipulator, persoană care a furat subiectele ziarului „ZIUA de Vest”, om care este bolnav de ură, de patetism furibund), a fost lansat, ca de obicei, când eram departe de Timişoara, departe de redacţie, în lipsă, ca să zic aşa! Curat „curajos”, dar… masculin. Atacul viza Universitatea de Vest, direct pe rectorul Talpoş, pe Principele Radu şi, bineînţeles, pe mine, ca persoană implicată în organizarea conferinţelor de la Timişoara. Pretextul atacului la adresa principelui? Onorariul de conferinţe, oferit de universitate, ca şi altor oratori din România sau Europa, după câteva criterii, oricum rezonabile, raportate la buget, buget colectat de UVT de la sponsori proprii, aşa cum face orice instituţie care se respectă. Jignirea majoră adusă situaţiei în sine l-a determinat pe Principele Radu să renunţe la onorariu, UVT urmând să folosească cum doreşte aceşti bani, care, să fie CLAR, subliniez declaraţia dlui rector Talpoş, nu aveau nicio legătură cu fondul de salarii al cadrelor didactice. Modul perfid în care a fost construit demersul aşa-zis jurnalistic, nu avea nicio legătură cu profesia de jurnalist. Are legătură cu ura împotriva mea, ca persoană, a unuia al cărui nume nu-i fac onoarea să-l scriu în paginile ziarului nostru! Nu fac un caz din asta, dar orice altă interpretare este în afara realităţii. Îmi pare rău de cei care, chiar fără nicio pregătire superioară, făcând ucenicie „de seară”, riscă să confunde presa cu găleata de mizerii şi umori ale unui frustrat, despre care Dinu Patriciu habar nu are! Fotografiile cu mine nu aveau nicio legătură cu subiectul, una era din Parlamentul European, unde, la seara culturală a Banatului, am interpretat un cântec autentic, alături de virtuozi din Banat. Dar ce fac eu aici? Îmi justific existenţa? Îmi justific preocupările? Sau relaţiile?
Ce alte arme „bărbăteşti” mai au cei din gaşca de atac murdar? Şantajul! Am fost ameninţată cu un atac care să pună în umbră relaţia cu Casa Regală, dar şi unul legat de familie. Legat de un incident în care, adolescent fiind, fiul meu a avut o nefericită experienţă. Pe care şacalii o arată ca pe o crimă. Vai de ei, şacali cu blana jumulită. Ei, mulţi, „bărbaţii răi” ai României, condusă după chipul şi asemănarea lor, eu, singură, femeie în lumea bărbaţilor… potenţi! Ba nu, nu sunt singură, i-am păcălit! Îl am pe Bunul Dumnezeu. Şi-i mai am pe oamenii de calitate, pe cei care nu ar pune la îndoială nicio clipă devotamentul meu faţă de Casa Regală, nici corectitudinea faţă de Universitatea de Vest. Am de partea mea seninătatea şi adevărul. M-am săturat de oameni urâţi şi mici.

P.S.: Îmi rezerv dreptul de a da în judecată „Adevărul de Seară” pentru denigrare şi pentru rea-voinţă în tentativa de a-mi strica imaginea.

Comentarii

comentarii