Oare de ce atat de multi romani ii cer demisia presedintelui? Cu ce a gresit el? A luat mita de la clanul camatarilor? Dar nu exista absolut nicio dovada in acest sens. Este el vinovat de isprava fratelui? Fratii nu ti-i alegi. Ti-i da Dumnezeu. Si nu chiar presedintele este cel care a afirmat, plin de emotie, ca, intre statul de drept si reflexul natural de a-ti apara fratele, alege statul de drept? De ce este blamat Traian Basescu? De ce nu este el felicitat?
Intrebarea, pusa in acesti termeni, care ne plaseaza cumva in tabara sustinatorilor domniei sale, este totusi corecta in sine. Si merita o incercare de raspuns. Cu atat mai mult cu cat, iata, apar teorii pe care, inainte sa le aruncam la lada de gunoi, trebuie sa le cercetam indeaproape. Ca, de pilda, cea conform careia familia prezidentiala este victima unei inscenari pusa la cale de adversarii politici, Voiculescu, Victor Ponta si asa mai departe, prin utilizarea serviciului secret al Ministerului de Interne si folosind drept masa de manevra un clan al rromilor. Daca Mircea Basescu, a carui psihologie a fost indelung studiata, a muscat dintr-o momeala abil intinsa inca in urma cu cativa ani? O momeala in care a fost pusa suma de 600.000 de euro. Omul nu a rezistat si a facut hap. Si nu i-au mai ramas in falci decat 250.000 de euro. Ceilalti au ajuns cine stie unde. De ce sa nu dam crezare existentei unei conspiratii, al carei creier infernal este domnul Pavel Abraham? Care, ce sa vezi, a ajuns avocatul clanurilor. Oare e intamplator?
Asemenea teorii ale conspiratiei vor mai fi lansate pe piata atat timp cat acest caz, al legaturilor murdare dintre clanul Bercea Mondialu’ si clanul Basescu, nu va fi solutionat definitiv. Si nu mi se pare deloc incorect ca toti cei care, intr-un fel sau altul, sunt siliti sa plateasca o polita politica sau de credibilitate pentru acest dosar penal deschis de DNA sa incerce, utilizand fel de fel de argumente, sa diminueze prejudiciul. Asadar, hai sa incercam sa rapundem impreuna la intrebarea cheie. A gresit cu ceva presedintele Traian Basescu, astfel incat sa i se ceara demisia? Sau ar trebui felicitat pentru ca isi rupe sufletul si alege, sacrificandu-si fratele, statul de drept? Asadar, din zicerea domnului Traian Basescu, ce urmeaza sa deducem imediat? Ca el avea de ales. Deci presedintele unui stat poate opta intr-o situatie de acest fel. Fie lasa o ancheta penala si un proces sa curga cu riscul de a-si vedea fratele dupa gratii, fie nu. Prin urmare, el are posibilitatea de a opri cercetarile penale, de a preveni un proces sau cel putin de a influenta justitia in folosul unei rude apropiate. Si a ales sa nu faca acest lucru.
Presedintele Romaniei este un erou. Pus in fata unei alegeri dramatice, el prefera sa isi vada fratiorul dus pe esafod, pentru a proteja institutiile statului. Ale acelui stat pe care afirma ca l-a reformat. Si pe care altii incearca sa-l distruga. Acum sa ne gandim mai bine. Sa privim aceasta afirmatie ceva mai atent. Ce face cinstitul domn Traian Basescu? Ne comunica ca ar fi putut influenta justitia, dar, in mod demn si responsabil, nu a facut acest lucru. Poftim? Cum ar fi putut influenta Traian Basescu o justitie despre care pretinde ca este libera? Nesupusa nici unei presiuni politice. Neaservita. Desigur, el include in categoria de justitie – ca de altfel si colaboratorii sai apropiati – institutia numita DNA. Care, de fapt, este alcatuita din procurori. Din avocati ai statului. Din altceva decat justitia propriu-zisa. Care este exclusiv servita de catre judecatori. Dar ma rog. Sa continuam deci rationamentul. La ce ne conduce el?
Concluzia, daca privim lucrurile din aceasta directie, este cat se poate de usor de tras. Si, in acelasi timp, cat se poate de trista. Aratand ca poate sa aleaga, presedintele ne comunica, nici mai mult, nici mai putin, ca el avea posibilitatea, si o are in continuare, de a inrauri lucrurile. De a influenta, intr-un fel sau altul, mersul unei anchete si apoi al unui proces penal. Dar cum ar putea sa faca asta? Daca ar fi sa-l credem, pentru ca, de aceasta data, el spune acest lucru, nu noi, atunci, pe cale de consecinta, prima parghie pe care o are la dispozitie un presedinte, care poate sau nu poate, in functie de cum vrea, sa afecteze statul de drept, este seful DNA. Doamna Laura Codruta Kovesi. Procurorul sef al acestei institutii, al carei rol este sa diminueze marea coruptie. Doamna Kovesi care, intamplator sau nu, are o situatie similara in familie. Tatal ei a incercat si el sa influenteze o ancheta penala, intr-un mod aproape identic cu cel de care se face vinovat Mircea Basescu. Si cu stenograme ca la carte, de asta data cat se poate de oficiale, facute chiar de catre SRI. Si nu i s-a intamplat nimic tatalui doamnei Kovesi. Si nici doamnei Kovesi. Oare intamplator? Sau poate si atunci a fost o cursa pusa la cale de domnul general, avocat si profesor Abraham. Prin aceasta parghie deci, Traian Basescu ar putea bloca ancheta penala a fratelui sau. Dar nu o face, din respect fata de statul de drept. Insa recunoaste ca ar putea sa o faca.
A doua parghie prin care presedintele ar putea, dupa cum singur sugereaza, sa afecteze statul de drept se afla chiar in inima justitiei propriu-zise. Adica sa puna mana pe telefon sau, daca nu, la o cafea si sa-i ceara doamnei Livia Stanciu, presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe care el insusi a numit-o acolo, sa rezolve lucrurile. Ar face asta ilustrul magistrat pentru ilustrul presedinte? Eu sper ca nu. Dar ce sa-i faci? Domnul presedinte Traian Basescu are un raspuns afirmativ la aceasta intrebare. De vreme ce ar putea opta pentru afectarea statului de drept, dar nu o face.
In consecinta, eu ii rog pe cititori sa aleaga la randul lor. Si sa raspunda la intrebarea: A recunoscut sau nu Traian Basescu ca ar putea perturba buna functionare a statului de drept? Si daca da, este el un erou ca nu a facut acest lucru? Sau, daca ar fi intreprins ceva, scandalul ar fi fost totusi mult prea mare?
Sursa: CorectNews
