.jpg)
…Sau cum a devenit foarte profitabil să fii casier la instituţia timişoreană de cultură
Scena Operei Naţionale Române din Timişoara găzduieşte, destul de des, spectacole ale unor trupe venite din afara oraşului. De altfel, o bucurie – fie ea şi destul de scumpă – pe care diferiţi impresari sau diverse agenţii şi asociaţii culturale le-o oferă timişorenilor. Anul acesta, amatorii de spectacole de calitate din partea aceasta de ţară au putut să vadă „Lacul lebedelor”, spectacol al Baletului Clasic din Kiev, „Podul” (programat pe 27 februarie) şi „Dineu cu proşti”, două spectacole cu Horaţiu Mălăele.
Pentru ca acest lucru să fie posibil, impresarii sau asociaţiile despre care vorbeam închiriază, pentru câteva ore, sala de spectacole a Operei, contra unei sume nu foarte mari. Spre exemplu, pentru spectacolul „Lacul lebedelor”, firma Spectacles Art SRL din Iaşi a închiriat sala contra sumei de 4000 de lei. În cazul spectacolului „Podul”, Fundaţia Culturală „Artmedia” a plătit o chirie de 3000 de lei, pentru opt ore de ocupare a sălii. Diferenţa de 1000 de lei reprezintă plata făcută de Spectacles Art SRL pentru folosirea personalului auxiliar al Operei. În realitate, firmele care îşi aduc propriul personal auxiliar sunt nevoite să plătească şi personalul auxiliar al locului, pentru a nu avea surprize neplăcute, adică pentru a nu fi victimele unor sabotaje.
Biletele de acces la aceste spectacole se vând la casieria Operei Române din Timişoara. Acest lucru nu mai este însă menţionat în contractul de închiriere, fiind negociat direct cu angajata de la casierie. Aceasta, aflată în timpul orelor de lucru la stat, la un ghişeu care aparţine statului, vinde bilete pentru firme private, în baza unui contract încheiat în calitate de persoană fizică. Acolo unde există contract – pentru că, potrivit directorului adjunct al Operei Naţionale Române din Timişoara, Nova Bataniat, banii se mai dau şi fără forme legale – casierei îi revin 5% din încasări.
Chestiunea e confirmată şi de Doina Popa, preşedinta Fundaţiei „Artmedia”. „Angajata de la casieria Operei are aprobarea să vândă biletele. Eu o plătesc oficial, cu impozit, cu tot ce trebuie, în mod legal, pe baza unui contract de prestări servicii. Ei îi revin 5% din încasări. Totul e legal la Artmedia”, declară Doina Popa.
Un calcul simplu, scoate la iveală faptul că, după fiecare spectacol, în buzunarul casierei intră între 1000 şi 2000 de lei, în funcţie de numărul de bilete vândute. Câţi bani îi revin ei şi câţi merg mai departe pentru perpetuarea stării de fapt este, bineînţeles, mai greu de aflat.
Mecanismul este considerat unul corect de directorul adjunct al Operei, Nova Bataniat, devreme ce, susţine acesta, practica e prezentă în instituţiile de cultură din întreaga lume. „Biletele respective trebuie să se vândă, aşa că le vinde casiera Operei. Unii fac un contract cu ea. Să ştiţi că nu e simplu să stai să vinzi bilete pentru 800 de lei pe lună. Cred că sunt probleme mult mai mari în ţara asta. Peste tot în lume se vând biletele în acest fel”, a declarat Nova Bataniat.
