Acasă Cultura Concert simfonic extraordinar Vivaldi, la Filarmonica Banatul Timişoara

Concert simfonic extraordinar Vivaldi, la Filarmonica Banatul Timişoara

DISTRIBUIȚI

filarmonica octConcertul simfonic de vineri, 22 ianuarie, de la ora 19, ne invită să ascultăm muzică preclasică şi clasică. Vom avea prilejul să cunoaştem două lucrări concertante pentru câte doi corni şi orchestră de coarde, între ele fiind programat minunatul Adagio pentru orgă şi orchestră de coarde de Tomaso Albinoni.

Concert maestrul Mircea Tătaru a explicat că primul concert pentru doi corni îi aparţine lui Antonio Vivaldi, iar al doilea îi aparţine lui Georg Philipp Telemann. Concertul simfonic se va încheia cu Simfonia nr.101 în re major „Ceasornicul” de Joseph Haydn. Există două concerte pentru doi corni, Vivaldi scriindu-le consecutive, cu numerele de referinţă 538 şi 539. Amândouă sunt în tonalitatea Fa major, au câte trei părţi fiecare şi sunt aproape la fel de lungi. Diferenţa semnificativă este că în concertul cu numărul 538, partea a doua, Largo, se compune dintr-un solo de violoncel, iar în cel cu numărul 539, partea a doua, Larghetto îi menţine pe corni în centrul atenţiei. Noi vom asculta concertul cu numărul 538. În cazul părţii a doua, cei doi solişti au hotărât să nu-i cedeze violoncelului bucuria soloului, ci au făcut o transcripţie în care unul dintre cornişti îl va interpreta. Cei doi solişti, atât la concertul lui Vivaldi, cât şi la cel al lui Telemann, vor fi Petrea Gîscă și Mihai Sîrbu.
Telemann, compozitor baroc din Germania, a fost şi un interpret foarte talentat care cânta la multe instrumente. Părinţii se împotriveau unei cariere muzicale. A început să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig, dar a continuat cu ceea ce îl atrăgea permanent — muzica. Dacă a avut o carieră cu multe succese, viaţa personală a fost un permanent eşec. Prima soţie a murit la câteva luni după căsătorie, cea de-a doua i-a fost infidelă şi i-a creat destule necazuri. Telemann a fost un compozitor foarte prolific, fruntea compozitorilor germani din aceea perioadă. Datorită felului său de a fi, obedient faţă de autorităţi, câteodată l-a învins în obţinerea de funcţii muzicale chiar pe Johann Sebastian Bach. Acesta nu s-a supărat, ba chiar l-a rugat să-i fie naş fiului său Philipp Emanuel Bach. Observaţi că i-a pus şi un prenume la fel ca al naşului.
Foarte interesant este că Adagio — ceea ce noi ascultăm cu mare bucurie, atribuit lui Albinoni, a fost scris de muzicianul Remo Giazotto în 1949. În al Doilea Război Mondial, Biblioteca Saxonă din Drezda a fost bombardată. Între ruine Giazotto a găsit o bucăţică de hârtie ce conţinea 6 măsuri cu o temă şi bas continuu. Paternitatea aparţinea lui Albinoni, pentru că în sonata sa pentru trei instrumente în sol major, se găseşte această temă. Totuşi, ceea ce cunoaştem azi este compoziţia lui Giazotto. Nu găsim notele în domeniul public, pentru că Giazotto a murit în 1998 şi doar în 2048 ele vor fi oferite liber publicului, deci după 50 de ani, aşa cum prevede legea europeană. Încă o dovadă că Remo Giazotto a fost recunoscut drept autor.
Simfonia pe care o vom asculta la finalul concertului simfonic de vineri este a noua simfonie din ciclul de douăsprezece simfonii denumite „Londoneze”, pentru că au fost compuse în capitala Imperiului Britanic. După prima călătorie în Anglia, încununată cu un enorm succes, Haydn s-a întors la Viena, a cumpărat o casă pentru familie continuând să compună şi să dea lecţii de muzică, inclusiv tânărului Beethoven. Ecourile extraordinare ale vizitei muzicale în Anglia, l-au convins pe impresarul său, Peter Salomon, să-l invite pe Haydn să facă un nou turneu de concerte. A ajuns la Londra în februarie 1794 şi după câteva săptămâni a putut prezenta publicului londonez primele patru noi simfonii, printre ele şi simfonia 101 pe care o vom asculta. Premiera ei s-a petrecut la 3 martie, sub conducerea lui Haydn. Concertmaestru a fost Peter Salomon, impresarul, un foarte bun violonist. A fost supradenumită „Ceasornicul” pentru că în partea a doua se aude un acompaniament tic-tac, la început fagotul şi pizzicato la corzi, iar după o parte centrală mai furtunoasă, revine la flaut şi fagoţi în octave diferite. Partea a treia este cel mai lung şi complex menuet al compozitorului. Veselul muzician introduce voit, în timpul unui cântec popular, armonii ciudate  şi intrări greşite. La concertul din 4 mai, acelaşi an, publicul, încântat de glumele acestor două părţi, a solicitat bisuri. Finalul este spectaculos, include şi o mică fugă, dar şi pasaje extrem de dificile ale orchestrei de coarde. Interesant este că şi după ce vom părăsi sala de concerte, vom reauzi în urechi ecouri din tic-tacul părţii a doua. Dirijorul concertului va fi maestrul Gheorghe Costin, a subliniat Mircea Tătaru.

Comentarii

comentarii