Constantin Călina (93 de ani) este singurul veteran de război care a venit la comemorarea eroilor şi veteranilor din Regimentul 6 Artilerie Grea „Tribunul Axente Sever”, la Timişoara, la Muzeul Banatului. În viaţă mai sunt patru veterani care au luptat în acest regiment, dar nu se mai pot deplasa la un astfel de eveniment, închinat lor şi celor care au luptat alături de ei.
Regimentul a fost înfiinţat în 1923 şi a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice, de la începutul acesteia – 22 iunie 1941, sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor germane şi române la trecerea Prutului (3 iulie 1941), cucerirea Odessei – 16 octombrie 1941, până la 23 august 1944. După data de 23 august 1944, când România s-a alăturat Naţiunilor Unite, regimentul a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei – 10-17 septembrie 1944 şi revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României – 25 octombrie 1944. Regimentul a avut garnizoana de reşedinţă, printre alte locuri, şi la Timişoara, la Muzeul Banatului, Piaţa Huniade.
„Nimeni nu vrea război. Mai bine să trăieşti aşa, să mănânci o bucată mai mică de pâine, dar să trăieşti în linişte”
Comemorarea s-a ţinut în faţa Muzeului Banatului, Castelul Huniade. „Nu pot uita data în care am fost încorporat, ca ostaş, în 1942. A fost dispoziţie chiar de la rege, ca să fie încorporate două contingente, pentru că au fost foarte mulţi morţi pe front, în 1941, atunci când a fost cu eliberarea Basarabiei. În fiecare zi este greu pe front. Nu ştii dacă mai poţi să faci un pas sau cade proiectilul pe tine. Cea mai grea zi a fost cea de 20 august 1944, dimineaţa. A început o ploaie de proiectile de artilerie grea de la sovietici de ne-au pus la pământ. Nu a mai putut să mişte nimeni. Care au scăpat de acolo… a fost o minune dumnezeiască. Ne-am retras, după două ore şi ceva, am primit dispoziţie să ne retragem. Să nu ne ia ruşii armele şi maşinile, să nu ne ia prizonieri. Era o lozincă – decât prizonier la ruşi, mai bine mort”, spune Constantin Călina. Nu mai vrea războaie, ştie cum e pe front şi ce greu e să rezişti. Iar mişcările de trupe din Ucraina, Rusia, nu îi sunt pe plac… „Este o nebunie. Pentru populaţie în primul rând. Războaiele nu aduc decât nenorociri populaţiei. Ce sunt de vină familiile, copiii, bătrânii? Noi nu vedem cu ochi buni, cei care au fost pe front, aceste mişcări de trupe. Nimeni nu vrea război. Mai bine să trăieşti aşa, să mănânci o bucată mai mică de pâine, dar să trăieşti în linişte. Să nu tremuri că acum cade bomba pe noi…”, spune veteranul.
