Spune Petrică Agape, preşedintele Asociaţiei „Inocenţă şi Speranţă“ Caraş-Severin
Nu mai sunt atât de mulţi. S-au stins pe rând, unul câte unul, în discreţie, într-un final tragic, cu care părinţii lor au trebuit să se obişnuiască zi de zi, în aceşti ani dureroşi de după 1988. Fatidicul an, în care o bună parte din acea generaţie de copii născuţi atunci au fost infectaţi, se spune, într-un mediu intraspitalicesc, dar nu numai, cu temutul virus HIV, care cauzează SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite). O boală atât de necruţătoare, atât de parşivă şi ucigătoare încât şi acum se spune că ceea ce o cauzează a fost creat în laborator. Un virus extrem de complex, care, practic, distruge întreg sistemul imunitar al organismului, lăsându-l fără apărare în faţa oricărui microorganism. O banală răceală, pe care noi o tratăm cu aspirină, poate fi fatală unui seropozitiv. Copiii aceştia – din care unii care au supravieţuit au acum 20 de ani – au fost infectaţi cu un vaccin destinat întăririi organismului (culmea tragicei ironii!) adus din Franţa, susţine Petrică Agape, preşedintele Asociaţiei „Inocenţă şi Speranţă“ din Reşiţa, singurul ONG specializat din judeţ, care se luptă cu pârghii financiare şi instituţionale pentru cei infectaţi cu HIV în acei ani. Nu din cauza seringilor, care nu erau de unică folosinţă pe atunci s-au îmbolnăvit micuţii, spune Agape, pentru că nu toţi trebuia să facă injecţii, majoritatea erau complet sănătoşi, în urma administrării acelui vaccin. Există familii, spune Agape, care au avut doi gemeni, dintre care unul era infectat şi celălalt nu. Exact cel care nu a făcut vaccinul. Valuri de infecţii au urmat, apoi, în 1989 şi în 1990, aruncând sute de familii într-o dramă de neconceput. Astfel a apărut asociaţia reşiţeană condusă de Agape, uneori hulit, de multe ori bârfit fără motiv sau bănuit de interese ascunse. Petrică Agape, însă, nu doreşte ca nimeni să fi fost în pielea lui. Propriul său băiat, Marius, este seropozitiv, ceea ce l-a împins înainte, cu o energie şi o tenacitate pe care numai disperarea ţi le poate da. Dar Agape nu s-a luptat numai pentru fiul lui, care are acum 20 de ani, ci şi pentru celelalte familii, alături de colaboratorii săi din asociaţie.
„Nu vrem medicamente în circuitul public“
În Caraş-Severin există aproape 200 de copii sau adolescenţi seropozitivi. În evidenţele asociaţiei au rămas aproximativ 40. Unii au plecat pe la ONG-uri cu alte profiluri, care însă le oferă de sărbători pungi cu cadouri. Mici paleative, care nu-i ajută cu nimic, consideră Petrică Agape. „Noi am depăşit faza aceea cu ajutoare, cu pungi. Guvernul oferă câte ceva bani pe lună celor seropozitivi, deşi celor care au împlinit 18 ani le înjumătățește suma. Am cerut să se mărească ambele alocaţii, există şi alocaţii pentru hrană şi medicamente gratuite, care costă sistemul sanitar cam 2-3.000 de lei pe lună pentru fiecare persoană infectată. Avem pentru ei programe de integrare în societate. Noi pentru asta ne batem. Mulţi au crezut că această asociaţie e o vacă de muls. Nu e aşa. Eu nu pot să ajut familii întregi, rolul nostru e să ajutăm pe cei infectaţi“. Dar, de parcă n-ar fi îndeajuns situaţia dramatică în care se află aceşti copii şi tineri, Ministerul Sănătăţii a decis ca cei afectaţi de HIV să intre într-un program naţional de sănătate. Toate bune, dar a existat tot timpul temerea că se va renunţa la achiziţia în sistem centralizat a medicamentelor destinate acestor copii şi alocarea lor direct de către medicul curant, în favoarea introducerii lor în circuitul public, în farmacii. De aceea, familiile aflate în această situaţie sunt îngrijorate că farmaciile, când epuizează fondurile, nu le vor mai aloca medicamente. Or, se ştie, cei infectaţi, dacă nu iau medicamente retrovirale la timp, pot chiar deceda. Federaţia Naţională UNOPA (Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de SIDA) a trimis, în acest sens, o scrisoare ministrului şi a anunţat un miting de protest, dacă cererile nu le vor fi ascultate. Marius, fiul lui Petrică Agape, a avut curajul să apară public ori de câte ori a fost nevoie, în timp ce altora le-a fost jenă. A avut demnitatea să apară la televizor şi să ceară de la semenii săi o viaţă normală. Şi semenii lui au datoria să-i ofere lui şi celor ca el o viaţă integrată, firească. Mai ales că viața acestor tineri s-a prelungit în ultimii ani, după cum constatau, cu un anume involuntar cinism, cadrele medicale, datorită perfecționării medicamentelor retrovirale.
