Consiliul Local Timişoara are azi, pe ordinea de zi, între altele, rectificarea bugetară pe anul în curs sau pe perioada impusă de situaţia de criză, care poate fi, de altfel, reluată.
Criza este de notorietate mondială, dar de fiecare dată găsim elemente ce ar putea fi analizate cu mai mult simţ critic, cu mai multă responsabilitate.
Una dintre ţintele vizate de Primărie şi CL este Parcul Copiilor. Sărmanii copii!
După ce au trecut ani de zile până ce parcul a devenit subiect oficial în consiliul local, după ce a fost votat un buget (ehe, în vremurile bune, când erau bani la bugetul local), s-a găsit un prefect… imperfect, care habar nu are ce înseamnă să ai copii, care a atacat în justiţie refacerea parcului.
Apoi, după ce prefectul cu pricina a plecat să numere gropi prin judeţ, a veni altul, mai cumsecade, care a acceptat HCL-ul referitor la parc. Ce veste bună! – spuneam cu toţii.
Când să ne bucurăm mai tare pentru soarta copiilor, a venit criza. Criza loveşte, din păcate, şi în copii!
De ce spunem asta?
Pentru că în şedinţa consiliului local de marţi, 30 iunie, este propusă, de data asta, reducerea bugetului pentru Parcul Copiilor, cu un milion de euro, adică cu 4 milioane de lei (40 de miliarde de lei vechi), rămânând doar 100.000 euro, pentru proiectare şi alte detalii tehnice, dar nu pentru refacerea efectivă a parcului.
În această vreme, mai mulţi angajaţi din Primăria Timişoara se bucură de confortul folosirii unor maşini „ultimul răcnet”, cum se spune în limbaj „extrovertit”, maşini luate pe societăţi comerciale, dar controlate de primărie, adică din banii noştri, ai contribuabililor.
Mai ştim că există o schemă supradimensionată de directori, de şefi, de responsabili, care au poziţii bune în primărie, dar pe care îi găseşti destul de greu la serviciu, pentru că sunt pe… teren.
Să mă ierte, dar teren este şi Parcul Copiilor, cum de şi-au fixat intenţiile de diminuare a bugetului tocmai acolo? Desigur, un milion de euro este o sumă imensă, mai ales în vreme de criză, dar nu se putea face o reducere mai simplă a proiectului pentru Parcul Copiilor şi o altă reducere dintr-un alt buget, al… adulţilor?
Al celor cu mai multe avantaje de la viaţă, administraţie, buget şi bugete, al celor aleşi de noi, dar şi de soartă, al celor care s-au dat mai de mult pe hintă, al celor care ştiu, cu dibăcie, să mânuiască în favoarea lor şi NUMAI a LOR contextele, oamenii, oportunităţile.
Ei se numesc „deştepţi”, dar numele lor are viaţă scurtă. Copiii mai au nevoie de basme, însă pe urmă cresc şi se vor numi: dezamăgiţi!
