Ca orice laș, Cosmin Șandru spune că ”este o manipulare, nu este vocea mea”, despre înregistrarea ce-l face de rușine, în timp ce negocia cu un parlamentar AUR să nu voteze moțiunea ce a dus la căderea guvernului condus de amărâtul de Cîțu. Amărât, pentru că PNL merita un alt lider. Mai exact, dacă ar fi fost lider autentic, Cîțu nu ar fi ajuns de râsul lumii, batjocorit și umilit, incapabil de a se apăra. Mi-am propus, inițial, să nu scriu, personal, despre Cosmin Șandru, dar m-au incitat două ”cadre” de imagine a acestui imberb deputat, ginerele infatuatului și trădătorului de prieteni, Dinulescu, mai exact acestui ”Dinu Instal” al zonei. Primul cadru: lașitatea. Nu a făcut nimic, nu știe despre ce este vorba. Al doilea, o fotografie cu Florin Cîțu, în care aproape se ridicau pe vârfuri, și unul, și al doilea, să pară mai înalți. Domnilor complexați, nu uitați că Napoleon a fost scund, dar puternic. Lui îi aparține celebra expresie: ”Nu ești mare, ești doar mai înalt!” spusă unui apropiat, înalt, care se străduia, după o petrecere, să-i dea mantaua, motivând că este ”mai mare”. Dar nici Cîțu, nici Șandru nu știu asta. Pentru că nu citesc! Incultura este provocatoare, iritantă, măcar dacă le-ar tăcea gura, dar cum altfel ar arăta cine sunt?
Cosmin Șandru s-a dus să negocieze pentru un moment greu al PNL. Acceptăm ideea că în politică se fac și se desfac ițe, că se negociază, de fapt, că se aranjează interese, altfel deturnăm sensul inteligent al ideii de negociere. Important este cine negociază. Vechii perși tăiau capul solului, în cazul în care nu aducea vești bune. Tăiatul capului este, în zilele noastre, demitere sau retrogradare sau expulzare, depinde de caracterul situației. Cum va fi pedepsit Cosmin Șandru pentru inabilitatea și infantilismul unui comportament cel puțin penibil? Cum? Decizia acestor negocieri, să fie clar, a fost la București. Acolo s-au aranjat compromisurile posibile, căutarea în apropiere este fără succes. Fotografia lui Șandru, alături de Cîțu, este grăitoare. Ei doi, umăr la umăr, ca doi soldați penibili, în căutarea unei victorii false. Nu uit nicio zi, pentru toate faptele noastre, cuvintele din Psaltire: ”Când omul face planuri, Dumnezeu râde!” Așa tare râde, încât ne face să ne rușinăm.
Dacă Șandru a înțeles că o negociere înseamnă vânzare de posturi, din bani publici, este problema sa. Fiecare, așa cum poate. Putința și dorința sunt două lucruri diferite. El s-a dorit în ”cine – știe – ce” poziție în PNL? Sau pe lângă Cîțu? Sau pe lângă alți potenți din capitala răului României? Vai, sărmane Cosmin Șandru, să fie oare ”marele învățăcel” însuși Dinulescu, servilul lui Nicolae Robu? Cel care a întors spatele fostului edil, după atâtea vacanțe frumoase? Să fie el? Dacă e așa, nu e bine! Nu e un bun profesor, iar caracterul îndoielnic apare la suprafață. Caracterul se probează în crize. După asta, rămâne gustul amar.
Aceasta a fost o criză. Ea nu a trecut. Este doar o mică păcăleală a momentului.
