În timp ce toată lumea palavragește despre iarnă (că nu ar fi ca vara, că vai, ce mai ninge!), în vreme ce dezbaterile politice au atins, la noi, cote paroxistice, un bun prieten a postat, azi, pe Facebook, cel mai drăguț anunț posibil:” Cred că m-am îndrăgostit! Ce trebuie să fac?”.
Uman, sincer, fără ipocrizie, poate chiar cu un interes direct către… destinatară (și asta, desigur, cu farmec), personajul activ pe fb iese din tipare, ne aduce aminte că viața este atât de bună cu noi, dar parcă am uitat…
Adevărul este că trăim un stres umilitor, ce ne face să uităm de cele mai dulci aspecte ale vieții, de cât de frumos este să acceptăm că ne putem îndrăgosti, că am putea chiar suferi, că am putea uita de noi înșine în fața unei destăinuiri, a unei mâini calde pe fața noastră, a unui zâmbet complice, de drag… Felul în care se consumă energiile noastre, cotidian, între grijile supraviețuirii și frământările, adesea, inutile, pentru decodificarea proastelor influențe asupra noastră, a vorbelor grele sau superficiale, a privirilor cu sau fără invidie, cu sau fără afecțiune, ne determină să fim departe de noi înșine.
Aceste cuvine, postate azi, așa, băiețește, deschis, fără pic de cenzură interioară, au fost ca o zăpadă proaspătă pe un drum prăfuit, ca o boare pe un drum de munte, ca o ploaie de vară peste un câmp uscat…
Cuvintele prietenului meu sunt ca o scrisoare de dragoste, la vreme de război. Din păcate, trăim ca pe un front afundat, puternic, în cotidianul ce ne schimonosește sufletele. Uităm să mângâiem o floare, un copil, să zâmbim unui bătrân, uităm să fugim la un film, să lăsăm telefoanele mobile în casă, să fim noi, simpli. Să fim numai oameni. Atât. Nu mai mult. Să ne îndrăgostim, într-un timp în care se vorbește numai despre cutremurele din Vrancea, zăpada din București, noul guvern, războiul Dragnea – Iohannis, despre PNL și PSD; Trump, Putin, despre banii publici și restul…
Totuși, nu am răspuns întrebării candide: ”cum să fac?”. I-aș spune așa: Să fii tu, să te bucuri, să uiți, din vreme în vreme că trăiești chiar și în Timișoara, România.
