„Botezul Domnului” sau Boboteaza, prăznuită în fiecare an la 6 ianuarie, alături de ziua de pomenire a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Naşterii Mântuitorului.
În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea Domnului era serbată în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Această îndoită sărbătoare era numită „Epifania” – Praznicul Arătării Domnului în lume.
“În această zi de mare sărbătoare, patriarhul Ierusalimului, însoțit de numeroși episcopi, preoți si credincioși veniți din toată lumea, organizează o procesiune majoră pe râul Iordan. Evenimentul reactualizează pentru fiecare generație momentele desfășurate cu peste două mii de ani în urmă pe malul acestui râu, când Fiul lui Dumnezeu a coborât smerit la apele Iordanului, pentru a primi botezul din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul. Mărturiile credincioșilor, adunate de-a lungul anilor, indică, toate, că pentru câteva clipe apele Iordanului se întorc înapoi, curgând dinspre Marea Moartă spre Marea Galileei, adică dinspre vărsare spre izvoare, spre a cinsti astfel, în felul lor, marele praznic! Mai mult, cei care au băut din apele Iordanului în ziua de Bobotează au observat că acestea sunt sărate, și nu dulci, după cum sunt de obicei. Explicația stă în faptul că, întorcându-se înapoi, râul aduce cu sine ape sărate din Marea Moartă. Este fascinantă istoria, din perspectiva acestor detalii profunde, cu atât mai mult cu cât întoarcerea înapoi a râului Iordan este profețită în Vechiul Testament: „Ce-ți este ție, mare, că ai fugit? Și ție, Iordane, că te-ai întors înapoi?”. Întoarcerea înapoi a râului Iordan, dinspre Marea Moartă (apă extrem de sărată, lipsită de viețuitoare), înspre Marea Galileei (apă dulce, cu numeroși pești și vegetație din abundență), trimite, într-o explicație profundă și frumoasă, spre activitatea Mântuitorului de a întoarce lumea de la moarte la viață –explică Crenguța Radosav pe Aquastiri.ro.
Semnificaţia afundării Mântuitorului Hristos în apele Iordanului este un simbol al curăţirii păcatelor întregii firi omeneşti, El Însuşi fiind fără de păcat, act de smerenie profundă a Fiului lui Dumnezeu, la care participă întreaga Sfântă Treime. De asemenea, aici este vorba și de puterea sfinţitoare a Aghiasmei celei Mari, ca apă purtătoare de Har, pe care credincioşii o consumă timp de opt zile după praznicul Botezului Domnului şi o întrebuinţează în familiile şi gospodăriile lor potrivit rânduielilor bisericeşti.
„De Bobotează Mântuitorul nostru Iisus Hristos este arătat în chip deosebit lumii de pustnicul de pe malul Iordanului, Sfântul Prororc Ioan Botezătorul, cât și de Tatăl și de Duhul Sfânt. De acum, nimeni să nu se îndoiască, întrucât Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume, S-a întrupat din Fecioara Maria și S-a jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire. Astăzi vedem cerurile deschise, și, pentru o clipă,, un belșug de har se revărsă peste tot, sfințind pămământul și apele. Apa sfințită pe care astăzi o primesc credincioșii spre binecuvântare și sfințire, conține o picătură din Iordanul harului lui Dumnezeu și de aceea, îi îndemn pe toți să guste din ea cu multă evlavie și să fie conștienți că duc în casele lor o picătură din harul iubirii lui Dumnezeu”, este mesajul ÎPSS Ioan, mitropolitul Banatului.
