Acasă Actualitate Cristian Rudic, managerul Operei Naționale Timișoara, gânduri către spectatori: „vă rog, deocamdată,...

Cristian Rudic, managerul Operei Naționale Timișoara, gânduri către spectatori: „vă rog, deocamdată, să STĂM ACASĂ”

DISTRIBUIȚI

Criza creată de pandemia de coronavirus a afectat și latura culturală a Timișoarei. Pentru a-și proteja spectatorii, cele patru instituții culturale găzduite de Opera Națională din Timișoara – Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” – au suspendat toate spectacolele, încă de săptămâna trecută.

Pentru a nu rămâne departe de spectatori, totuși, luni dimineață, managerul Operei Naționale Române Timișoara, Cristian Rudic, și-a transmis, printr-o postare pe Facebook, gândurile. Titrând postarea de pe pagina Opera Nationala Romana Timisoara „Gânduri către spectatori”, Rudic scrie:

„Locul magic, în care iluzia și realitatea se întrepătrund, este adăpostit de un acoperământ boltit în mai toate metropolele. Operele sunt alături de catedrale și palate, monumentele care domină arhitectura orașelor și determină astfel atât viața culturală cât și aspectul lor. Podeaua scenei, adâncitura pentru instrumentiști, locul acțiunii, spațiul infinit al fanteziei dimpreună cu locul necesar spectatorilor s-au reunit în Veneția Renașterii într-un spațiu al lor, o casă.

Cu loji, fosa pentru orchestră, cortina, scena, culise. Această casă a tuturor muzelor și-a îndeplinit atât de bine misiunea încât până astăzi, atât clădirea cât și spectacolul pe care îl adăpostește poartă una și aceeași denumire… OPERA! Caracteristicile arhitectonice născute acum mai bine de 4 secole, s-au perfecționat în Baroc și de atunci de-abia dacă s-au modificat substanțial. Și din acest punct de vedere iată, Timișoara se află pe harta culturii europene datorită splendidului edificiu de care suntem atât de mândri și care adăpostește nu mai puțin de patru instituții culturale surori. Opera găzduiește, ocrotește și protejează un întreg comportament social sacru, un ritual care și-a modelat forma în piatră, formă la a cărei renovare se muncește de zor.

Ce oare ne determină să ne reunim spectacol de spectacol, pentru a urmări ce se întâmplă pe acel segment atât de mic al lumii atât de mari, acel spațiu în care apar oameni machiați care vorbesc, gesticulează, dansează, cântă sau tac? Ce reușește oare să ne provoace pe noi, cei care peste zi arareori ne lăsam interlocutorul să vorbească fără a-l întrerupe, pe noi cei grăbiți și hăituiți chiar și de noi înșine? Ce oare ne impulsionează să stăm seara la operă atât de tăcuți încât abia îndrăznim să tușim și ascultăm atenți? Așteptăm oare un mesaj, un cuvânt, un gest, o frază muzicală determinantă, o melodie pe care o fredonăm pe de rost? Acolo, în acel spațiu sacru sunt cântăreții, balerinii, actorii, instrumentiștii, coriștii în chip de reprezentanți ai oamenilor. Machiajul lor, costumul și cântul, ne ajută să întrevedem că nu e despre personaj, ci despre noi. Personajele ne pun întrebări, răspunsurile le dăm noi, fiecare dintre noi, fiecare pentru el. Și mai ales dacă se întâmplă una din serile acelea miraculoase, acele ore astrale pe care ni le dorim mereu, atunci, de la sine suntem cu toții de acord, toți cei câteva sute de spectatori, cu toții suntem una în spirit și afect și tulburați avem revelația comună că e adecvat, că e pertinent, că e de bun augur, că e plin de sensuri și că da… e bine împreună.

Această senzație de bine cu care publicul a răsplătit de nenumărate ori artiștii Operei Naționale Romane din Timișoara, aceste seri miraculoase le dorim repetate în curândul cât mai apropiat.

Așa că stimate doamne, stimați domni, vă rog, deocamdată, să STĂM ACASĂ, unde avem poate ocazia să ne ocupăm de spirit mai mult decât de obicei. Apoi, după ce vor fi trecut aceste timpuri, Opera își va redeschide porțile și vă va întâmpina cu bucuria unui nou început.

VENISTI, VIDISTI, AVDISTI!”

Comentarii

comentarii