Cristian Tudor Popescu, una dintre vocile proeminente ale jurnalismului românesc contemporan aduce în temă subiecte precum noua sa lansare de carte: ,,Râsul Dracului”, dar și subiecte de interes politic. Vizita lui CTP în vestul țării a fost realizată în cadrul conferinței „Autodenunțuri, interceptări, informații desecretizate”, ce a avut loc astăzi, 31 octombrie. la Universitatea de Vest din Timișoara. Moderatorul discuției a fost Mircea Mihăieș, eseist, critic literar și publicist român, de asemenea, profesor de Literatură Engleză la UVT.
Cunoscut pentru opiniile sale directe și adesea controversate, precum și pentru comentariile sale despre literatura și cinematografia românească, fostul redactor-șef de la Adevărul a publicat în acest an, o carte care adună eseuri și articole prin care analizează perioada comunistă și tranziția ulterioară. ,,Râsul dracului” abordează teme de alienare, frică și ironie amară, simbolizate de conceptul de “râs diabolic” – o manifestare a absurdului și a cinismului perioadei respective. ,,Treaba mea e să stau băgat cu capul în dejecțiile României, și să scriu despre ele.”, relatează CTP.
,,Râsul” din titlul cărții va fi, spune Mircea Mihăieș:
- Un râs care îți îngheață sângele în vene
- Un râs jovial
- Un râs triumfător
Textele regăsite în această carte decolează, ca un avion în forță, ridicându-se vertical de la sol, încă de la prima silabă. Totodată, îți lasă impresia de ușurință și accesibilitate la lectură, ceea ce poate fi, totuși, în anumite cazuri, înșelător. În spatele fiecărui text ascunzându-se secrete ce vor rămâne nedezvăluite. ,,Acostări agresive pe diverse maluri neprietenoase. Autorul se află într-o harță cu Universul.” CTP adaugă faptul că titlul a fost inspirat de familia lui, care a fost alcătuită din două femei: mama și bunica. Acestea foloseau această expresie, pe care jurnalistul a reținut-o din copilărie și a interpretat-o, mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă. Acesta asociază titlul cărții cu ,,un soi de titivirus”, un demon care îndemna preoții, pe vremuri, să greșească în timpul transcrierii Bibliei. Susține că titivirusul era ascuns în ,,Râsul Dracului.”
,,Nu pot să spun decât că, cei care se așteptau, conform numelui conferinței: „Autodenunțuri, interceptări, informații desecretizate” să afle de la mine niște secrete din arhivele Securității Române, vor fi dezamăgiți. Eu nu o să fac astfel de dezvăluiri.”, spune CTP. Dar, odată cu abordarea temelor de discuție propuse, jurnalistul aprofundează și aceste subiecte.
Gazetarul a început conferința răspunzând la întrebarea adresată de moderator: ,,Cristi, ce ai cu Dumnezeu?”, știind perspectiva complexă și critică asupra religiei și a ideii de Dumnezeu pe care CTP o are.
Cristian Tudor Popescu răspunde: ,,Eu n-am nimic cu Dumnezeu. Dumnezeu are cu mine. Prin reprezentanții săi. N-am cerut niciodată interzicerea religiei ortodoxe în România, fiecare nu are decât să își practice cultul. În schimb, din partea ,,creștino-fanilor”, rar am văzut atâta violență într-o religie a iubirii. Se năpustesc la mine dintr-un motiv foarte simplu: că nu sunt credincios. Nu le spun să nu se mai ducă la biserică, îi las în pace. Ei nu mă lasă. Deși, ,,necredinciosul Popescu” a citit Biblia în engleză, română și franceză.”
A fost abordat și subiectul textelor biblice, CTP considerând că aceste texte au un impact semnificativ asupra culturii, literaturii și societății românești. Criticându-le adesea, pe motivul: ,,Atunci când un reprezentat al bisericii rămâne fără argumente, spune că e credință, și nu mai ai ce discuta.”. Religia se bazează pe suspendarea rațiunii.
Mihăieș deschide un alt subiect abordat de-a lungul timpului de către gazetar: proverbele românești. Acestea reflectă mentalitățile și obiceiurile tradiționale ale societății, iar, analizate din perspectiva relevanței moderne, sunt adesea criticate. ,,Ce ai cu proverbele românești?”, întreabă moderatorul. CTP răspunde: ,,Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea. Dar, proverbul nu spune ce se întâmplă după ce treci puntea. Dracul rămâne cu tine toată viața, nu mai scapi de el.”
Popescu folosește adesea subiectul turnătorilor ca un prilej de reflecție asupra responsabilităților individuale și a moralității în contextul istoric din perioada comunismului al României. În opinia sa, turnătoria nu este doar o acțiune de denunț, ci reflectă o mentalitate de frică și oportunism care a afectat profund societatea românească. ,,Cum să nu scriu atunci când știu ceva?”. Acesta a exemplificat o întâmplare din vremea când Traian Băsescu era Președintele României, și într-un context prietenos i s-a cerut părerea despre cine ar trebui să fie Ministru al Educației, iar acesta l-a propus pe Sorin Antohi, care mai fusese Secretar de Stat, în anii ‘90, care s-a dovedit a fi turnător ani de zile, în perioada comunistă.
Întrebat de către public ,,Cum poate Securitatea certifica faptul că declarațiile sunt semnate de turnători, dacă turnătorii niciodată nu și-au asumat?” CTP răspunde: Calitatea de turnător nu se obține ușor. Angajamentul trebuia scris cu mână proprie. Te punea să scrii după dictare. Acest angajament nu avea înregistrare, nu avea antet, nu exista în sistem, nu putea fi convocată nicăieri. Nu avea nicio valoare, decât pentru Securitate, ca tu să fii ținut în lesă. Și puteau fi găsite urme ale tale în diverse dosare. Erau de o parșivenie extraordinară“
Inspirat din Mitică Dragomir, Mircea Mihăieș îl întreabă pe CTP: ,,De ce nu lași poporul român să fie fericit?” Cristian Tudor Popescu îndeamnă la reflecție critică asupra aspectelor precum corupția și lipsa de încredere în instituții, fugă de responsabilitate și moștenire istorică, și la asumarea responsabilității individuale și colective pentru a construi o societate mai bună, în care bunăstarea să fie mai accesibilă.
Se apropie alegerile, iar subiectul de interes principal este viitorul nostru ca și națiune. Nu doar viitorul românilor, viitorul întregii lumi. ,,Dacă va fi votat oranj-gutanul în America, mă gândesc foarte serios să îmi dau demisia din specia umană.”, declară Cristian Tudor Popescu.
La întrebarea adresată de către un tânăr din sală: ,,Credeți că Trump va câștiga alegerile anul acesta? Dacă nu va avea fondurile necesare, va încerca să fure, cum a furat Bush v. Gore, în Florida, în anul 2000?”, Cristian Tudor Popescu explică: Va încerca să facă ce a făcut în 2020, pe 6 ianuarie 2020( Asaltul Capitoliului Statelor Unite ale Americii), nu ce a făcut Bush, unde era democrație curată. Trump susține că urmează o baie de sânge, război civil. “
,,Ce părere aveți de un scenariu în care puterea extremistă de dreapta acaparează puterea la noi?” a fost o altă întrebare din partea publicului. Genul acesta de mișcări totdeauna la început au avut un caracter grotesc-comic. Mișcarea legionară nu o băga nimeni în seamă la început. Iar apoi evoluează fulgerător. Dacă Donald Trump este idolul unor candidați de la noi, precum Simion sau Șoșoacă, este înspăimântător ce va urma, dar asta este realitatea.“
Conferința s-a încheiat cu o întrebare despre dimensiunea asumării rolului lui CTP: ,,Ce anume v-a determinat să rămâneți încă un sfert de secol drept taxator al muncivității noastre?” Considerând-o într-adevăr o întrebare grea, gazetarul relatează: ,,Nu știu nici eu de ce nu accept că, la urma urmei, sunt un pensionar, de ce nu mă duc să grădinăresc, sau de ce nu mă duc acasă și să fac ce făceam înainte să fiu aruncat în povestea asta cu gazetăria. Eu am fost, și am rămas scriitor. Până acum a fost ceva care m-a oprit. Nu pot să vă descriu ce. Anul acesta îl duc până la capăt.”
