”Sindromul dureros pelvin se referă la o durere cronică resimțită cu precădere în abdomenul inferior, micul bazin, perineu și în zona genitală. Este posibil să intereseze și sistemul musculo-osteo-articular al micului bazin și atunci durerea iradiază în spate, șolduri și coapse. Această suferință nu este specifică femeilor, așa cum s-ar putea crede, apare și la bărbați dar mai rar”, spune Dr. Marius Sintean, medic primar ATI cu competenta in Terapia Durerii.
Care sunt cauzele sindromului dureros pelvin?
Afecțiunile aparatului urogenital reprezintă principala cauză a acestui sindrom.Frecvent implicate suntendometrioza, fibroamele uterine, inflamațiile cronice și cistitele la femei și respectiv prostata la bărbați. La ambele sexe alte cauze pot fi afecțiuni ale tubului digestiv (colonul iritabil), ale sistemului nervos (plexul sciatic), disfuncții ale planșeului pelvin ori probleme de biomecanică ale coloanei lombosacrate. Dacă în antecedentele personale au existat și operații, atunci rezultatele acestor interventii trebuiesc reanalizate cu atenție prin prisma depistării unor factori implicați în sindromul dureros.
Cum se manifestă?
Durerea este variabilă în manifestare și intensitate în funcție de cauzele care o determină, multitudinea organelor afectate și tratamentele aplicate. Durerea poate fi minimală sau foarte intensă, ascuțită, sub formă de crampă, arsură, tensiune, menghină sau surdă în profunzime. Poate fi periodică (de exemplu afectată de ciclul menstrual) sau declanșată de actul sexual, de urinare sau de tranzitul intestinal. În timp durerea poate deveni cronică și cu manifestări neuropatice (adică dureri datorate inclusiv nervilor lezați). Factori psihologici pot completa tabloul clinic. Uneori cauza sindromului dureros pelvin rămâne obscură și tratamentul devine simptomatic.
Diagnostic și tratament
Managementul durerii cronice pelvine include un diagnostic corect și o terapie pe măsură.
Diagnosticul se pune prin coroborarea istoricului bolii, examenului clinic, de laborator, imagistică – ecografie abdominală/ pelvină, CT sau RMN, și proceduri interventionale minim-invazive: histeroscopie, cistoscopie, colposcopie, colonoscopie, blocaje nervoase diagnostice și laparoscopie abdominală.
Tratamentul durerii cronice include remedierea cauzelor identificate și terapia antalgică specifică durerii. Specialistul în medicina durerii, participă atât în elucidarea diagnosticului sindromului dureros cât și în coordonarea (“managementul”) tratamentului. El concepe un plan terapeutic personalizat fiecărui pacient și se focalizează pe eliminarea durerii din context. Tratamentul medicamentos constă în administrarea judicioasă a medicației antiinflamatoare nesteroidiene, miorelaxante, anticonvulsive, derivați ai morfinei, botox, anestezice. Trebuie avute în vedere și modificări ale dietei, stilului de viață.
Medicina durerii oferă și proceduri intervenționale minim invazive cu ghidaj ecografic sau radiologic cum ar fi blocajul nervilor ilioinghinal/ iliohipogastric, genitofemural sau nervilor cutanați abdominali. Vizualizarea fluoroscopică și cu substanță de contrast este indicată pentru proceduri care interesează coloana vertebrală lombosacrată: blocaj al rădăcinilor radiculare spinale sau sacrale, bloc caudal, bloc al articulației sacroiliace, bloc al nervului pudendal, bloc al ganglionului impar, bloc simpatic hipogastric inferior.
