Contraeditorial, pamflet amar
Printre cele mai frecvente ticuri verbale utilizate de armata de politicieni, ”analiști”, ”influensări” (a se citi ”băgători de seamă”) omniprezenți și omnipotenți pe la toate posturile media de dat din gură, cu siguranță este și sintagma ”cu siguranță”. Propun o rostogolire ironică prin România “proiectelor” (alt cuvânt la mare modă) absolut “sigure”, că doar nu ne doare gura să tot vorbim despre ele.
Cu siguranță, centura Bucureștiului se va termina în următorii 50 de ani.
Cu siguranță, autostrada Moldovei va fi începută la paștele cailor care pasc în lunca Milcovului.
Cu siguranță, autostrada Transilvaniei va fi finalizată în următorii 30 de ani. Cu ajutor frățesc maghiar.
Cu siguranță, vom fi tot pe primul loc în Europa la mortalitatea datorată accidentelor rutiere în următorii 100 de ani.
Cu siguranță, rețeaua de căi ferate române va fi reabilitată complet în următorii 500 de ani.
Cu siguranță, Poșta Română va renaşte în 100 de ani, dacă nu va dispărea în următorii 10 ani.
Cu siguranță, USL-ul ”trăiește” și va mai dăinui câtă vreme va mai fi urmaș şi picior de comunist pe ăste meleaguri.
Cu siguranță, maneaua va înlocui oricare altă formă de cântec românesc în următorii 5 ani.
Cu siguranță, reforma învățământului românesc va fi finalizată peste 1000 de ani de cel de-al 1001-lea ministru al învățământului, evident, sub înaltul patronaj al președintelui României.
Cu siguranţă, Academia Română va avea în curând un președinte fost membru cu drepturi depline în una dintre nenumăratele academii-fabrici de opere plagiate, care au împânzit România. Din ultimul cerc al Infernului lui Dante, doamna academician profesor doctor inginer Elena Ceauşescu va fi fericită.
Cu siguranță, numărul impostorilor din toate domeniile crește în România, de la an la an, în progresie geometrică.
Cu siguranță, reforma sănătății va fi finalizată când nici urmă de român nu va mai viețui pe plaiurile natale.
Cu siguranță, pensiile speciale vor fi desființate când Curtea Constituțională va fi depolitizată, adică niciodată.
Cu siguranță, românii din Diaspora se vor întoarce când dreptatea și justiția vor domni în România, adică în următorul mileniu.
Cu făloasă ”frunce”, iată câteva exemple de “siguranţe” din Banatul mult iubit de mine.
Cu siguranţă, la iniţiativa marilor bărbaţi de stat cărăşeni liberali cascada Bigăr va fi refăcută şi “mai mult decât atât”!
Cu siguranţă, Timişoara va avea în următoarea sută de ani o sală de sport multifuncţională şi un stadion asemenea, evident fără pistă de atletism! Atunci, când va concerta în ele străstrănepoata Lepei Brena, tribunele vor fi arhipline!
Cu siguranţă, în Timişoara se va construi un muzeu al Revoluţiei Române, dar numai atunci, când eroul unic al Revoluţiei de la Timișoara va prelua iniţiativa şi prim-ministrul peren al Ungariei va finanţa proiectul rană vie a sufletului românesc.
Cu siguranţă, cea mai punctată universitate timișoreană în toate clasamentele mondiale va avea un rector ales pe viață, după modelul chinez contemporan, spre fericirea universitarilor tineri, și, mai ales, a celor pensionabili.
Cu siguranţă, primăria Timișoarei va fi recucerită pentru totdeauna de omul care o dorește dezvoltată ”în forță” și o iubește la modul absolut. Spre nefericirea ”neomarxistă” a domnului primar actual, cel ”fără domiciliu”.
Cu siguranţă, Timişoara va fi aleasă capitală culturală europeană perpetuă, pentru minunatul exemplu de bună organizare şi dulce înţelegere între cei care se asociază, tot mai mulți, de la an la an, pentru desăvârșirea minunatului proiect.
Am rezumat, cu tristă ironie și cu speranța de a nu trezi vreo dușmănie, câteva exemple care arată că infatuata ”siguranță” din vorbele conducătorilor români locali şi naţionali traduce, de fapt, o cumplit de păguboasă, pentru țară, nesiguranță. În fapt, în România e sigur că nimic nu-i sigur.
Cu siguranță, din România scapă cine poate.
