Acasă Editorial Cultul ”fotbalului românesc”, ruina sportului românesc

Cultul ”fotbalului românesc”, ruina sportului românesc

DISTRIBUIȚI


Motto

Mulţumesc echipei naţionale! Aţi reuşit să uniţi – din nou – toţi românii! România are viitor!

Marcel Ciolacu, prim-ministru și nr 12 al echipei naționale de fotbal, după înfrîngrea cu 3-0 în fața Olandei.


Nu am nimic împotriva jocului sportiv numit fotbal. Sunt conștient că este cel mai popular sport din lume. Când scriu popular, mă refer la toate înțelesurile acestui cuvânt. În România de azi pare ”mai mult decât atât”. Entuziasmul care a cuprins mass-media românească, Guvernul României și o bună parte din populația țării, odată cu calificarea echipei de fotbal a României la campionatul European din Germania mă face să cred că un nou și bizar ”cult al personalității” pare a se constitui. Este vorba de un cult al personalității colective, nu individuale: cultul ”echipei naționale de fotbal”, al ”fotbalului românesc”, nu al ”celui mai iubit” dintre români, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Îndrăznesc a mă situa de partea celor care ridică un semn de întrebare referitor la acest ”fenomen social”, în amplă dezvoltare printr-o foarte abilă manipulare.

Am văzut și voi vedea în continuare, ori de câte ori deschid tembelizorul, că mai toate posturile sportive de sorginte românească sunt dedicate cvasiexclusiv transmiterii meciurilor de fotbal, de la noi și de aiurea. Când nu sunt meciuri, nenumărați experți le comentează în studio pe cele care s-au desfășurat deja și pe cele care vor urma. Ca să dau exemplul de maximă notorietate, văd că nu-i zi lăsată de la Dumnezeu fără ca dom’ Gigi Becali, marele ”finanțator” pravoslavnic, să nu cugete ceva despre fotbal pe toate canalele mass-media românești. Văd ascensiunea fulminantă a reclamelor la casele de pariuri și a preocupării românilor pentru pariuri sportive, predominant la meciurile de fotbal.

Văd cum domnul prim-ministru Marcel Ciolacu, ”numărul 12” al glorioasei echipe naționale de fotbal, mai promite încă patru super arene destinate exclusiv fotbalului. Dacă tot îi datorăm perioada celor ”mai mari investiții” în România după 1989, iată că acordă de la Guvern încă jumătate de miliard de euro pentru triumful deplin în ”istorie” al ”fotbalului românesc”! Ce intuiție genială a avut, încă de la începutul mandatului său, când a rostit memorabilele cuvinte: ”România trece de la fapte la vorbe”!

Asta auzim zi de zi, oră de oră, multe vorbe prea frumoase, să nu le zicem minciuni. Cel mai recent exemplu este transformarea ultimei înfrângeri a echipei naționale, de fotbal evident, că nu există alte echipe și alte sporturi pentru ”numărul 12”, într-un alt prilej de mare mândrie patriotică: ”Mulţumesc echipei naţionale! Aţi reuşit să uniţi – din nou – toţi românii! România are viitor!”. Aferim!

Nu văd, oricât aș căuta, un mesaj al numărului 1 din Guvernul României adresat fenomenalului înotător David Popovici, care, da, a scris recent istorie sportivă adevărată pentru România, cucerind pentru a doua oară consecutiv, titlurile de campion european la 100 și 200 m! Niciun mesaj pentru alt mare campion, Cătălin Chirilă, care și el a câștigat un titlu european la canoe 1000 m, tot în luna iunie!

Am dat două exemple de personalități sportive excepționale, nu doar prin valoarea rezultatelor, ci și prin faptul că în peisajul tot mai sărac al sportului românesc sunt doar excepții care întăresc regula.

Bazinele de înot olimpice le numeri pe degete în România. Dacă adaugi și degetele de la picioare, sunt suficiente pentru totalitatea bazinelor administrate de către statul român. Nu mai spun de bazele nautice! Poate degetele de la o mână! Ce să vorbim de stadioanele de atletism, sportul olimpic fundamental, pe cale de dispariție în țara noastră. Mergeți să vedeți starea unicului stadion de atletism din București, cu tribuna de ani de zile neterminată, cu gazonul veșnic pârlit. Orașul de baștină al marii campioane Iolanda Balaș, Timișoara, nu mai are niciun stadion de atletism, din cele patru existente pe vremuri!

Dar nu are rost să vorbim despre baze sportive dedicate sportului de performanță dacă nu vorbim despre investițiile sportive pentru sportul de masă, în primul și în primul rând pentru sportul școlar!!! În orice țară cu pretenții de civilizație guvernul central și local (prefectură, primărie, consiliu județean în cazul nostru) finanțează cu precădere terenurile, sălile de sport, bazinele de înot pentru copii și tineri! De acolo se va selecta ulterior ”viitorul României” care trebuie să fie în primul rând sănătos! La trup și la minte!!! Să nu se drogheze, să nu devină violent, să fie puternic și dornic de muncă susținută!!!

Preocuparea pentru fotbal, de la oamenii simpli, din popor, până la marii oameni de afaceri și la cei care conduc azi România – fiecare cu motive diferite: distracție, pariuri, afaceri, notorietate electorală, care se suprapun de jos în sus – o consider păguboasă, lipsită de viitor pentru sportul românesc de performanță cât și de masă dar, mai ales, pentru starea de sănătate a țării.

Ce mult m-aș bucura ca spusele mele să fie contrazise la Olimpiada de la Paris și sportivii români să revină acasă încărcați cu medalii! Nota bene, echipa de fotbal nu s-a calificat… Ultimele olimpiade ne arată o involuție îngrijorătoare: la Tokio, în clasamentul pe medalii am ocupat locul 46…

Pun ghilimele la sintagma, prea mult uzitată în România, de ”fotbal românesc”, pentru că, în opinia mea, acest fotbal se suprapune cu ”fotbalul afacere”. La ce altceva te poți gândi când prețul de vânzare și cumpărare al jucătorilor este cea mai frecventă discuție difuzată în mass-media? Din păcate, ”afacerea” e făcută de cele mai multe ori atât la nivel privat, cât și la nivel de stat, în cel mai ”original” stil românesc! De aici și rezultatele care, oricât ar fi de mediocre, ”fac istorie” și ”viitor”. Halal viitor!

 Treptat, treptat fotbalul afacere, obsesie și cult în România, ruinează sportul românesc!

Comentarii

comentarii