Universitatea de Vest din Timișoara a găzduit joi, 7 noiembrie un nou eveniment marca ,,Timișoara- Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”, ce a adus în prim-plan trei povești diferite de viață, ce au un singur scop comun: modul în care cultura română se propagă și se transformă peste hotare.
Jan Willem Bos, Cornelia Golna și Ioan T. Morar ne arată cum originile românești nu trebuie niciodată uitate, dar și ce putem face în legătură cu promovarea culturii noastre și dincolo de granițele țării. Dialogul moderat de Mircea Mihăieș a avut la bază principiul: sângele nu definește cultura: ,,Cei trei invitați de astăzi reprezintă trei modalități foarte atractive de a se implica în cultura română. Pentru a fi recunoscut, este nevoie să bați pe la diferite uși ale străinătății, scopul principal fiind purtarea culturii românești mai departe.”
Jan Willem Bos este un traducător, scriitor și jurnalist olandez, profund legat de cultura română, pe care a descoperit-o în timpul studiilor la Universitatea din Amsterdam. Relația sa cu România s-a întărit în anii petrecuți ca lector de limba neerlandeză la Universitatea din București și prin viața de familie alături de soția sa, scriitoarea Cornelia Golna. În acest mod, acesta a adus o contribuție semnificativă la apropierea celor două culturi, sprijinind totodată și recunoașterea literaturii române în spațiul occidental.
Cornelia Golna este o scriitoare de origine română stabilită în Olanda, cunoscută pentru romanul City of Man’s Desire, a Novel of Constantinople, o explorare captivantă a vieții din Constantinopolul istoric, care a fost tradus în limbile greacă și turcă. Prin scrierile sale, Cornelia reconstituie povești despre interacțiunea culturală și influențele istorice care au marcat regiunea. Experiența sa de româncă trăind în Olanda i-a inspirat o perspectivă unică asupra migrației culturale și a identității, teme care sunt regăsite adesea din operele sale.
Ioan T. Morar este un poet, jurnalist și scriitor român cu o carieră vastă în media și literatură. A fost redactor la revistele Viața Studențească și Amfiteatru în anii ’80, iar după 1989 a devenit redactor-șef al emisiunii „Varietăți” la TVR, jucând un rol semnificativ în redefinirea presei libere de după Revoluție. Este unul dintre membrii fondatori ai Academiei Cațavencu, celebra publicație de satiră politică, și a fost un colaborator constant al grupului de umor Divertis. Pe lângă activitatea jurnalistică, Ioan T. Morar este și autor de romane și volume de poezie, explorând teme precum identitatea, libertatea și umorul critic, fiind o voce recunoscută în peisajul literar românesc.
Completându-se ca două picături de apă, el- traducător olandez, ea-scriitoare, cei doi soți, Jan Willem Bos și Cornelia Golna aduc în prim-plan problema pierderii esenței atunci când se realizează traduceri ale cărților dintr-o limbă în alta. Un simplu cuvânt poate schimba întreg înțelesul textului. De multe ori, chiar dacă din punct de vedere gramatical totul este tradus corect, se pierde esențialul fiindcă traducătorul nu a reușit să transpună emoția pe care o avea, de fapt, cartea la bază.
Soțul Corneliei Golna înțelege și vorbește fluent limba română, încă din anii ‘70, când a ajuns pentru prima dată în România, Ioan T. Morar susține faptul că nu îl poți deosebi de un român: ,,Prima oară când l-am auzit vorbind, am crezut că-i ardelean de-al meu.” S-a îndrăgostit atât de mult de țara noastră, încât a tradus cărți din limba olandeză în limba română, care au fost, mai apoi, vândute în număr considerabil la Amsterdam: ,,Faptul că ești tradus în altă țară este o recunoaștere. Asta am dorit să fac și pentru România, un omagiu.” Pe de altă parte, editurile nu au fost la fel de prietenoase și deschise precum Jan Willem Bos: ,,Trebuie să vă mărturisesc că nu a fost ușor. Trebuie foarte multe insistențe. Cultura română este o minoritate, dar asta nu ar trebui să fie o judecată de valoare.”.
,,Trăiește în Olanda, primii patru ani din viață i-a petrecut în Grecia, a fost educată în Statele Unite ale Americii, romanele ei sunt traduse în limba română și limba turcă, scrie în limba engleză”, spune Mircea Mihăieș despre autoarea Cornelia Golna. Totuși, începuturile ei ca și scriitoare nu au fost ușoare. Timp de un an de zile a primit doar răspunsuri negative. Prima editură care a contactat-o pe Cornelia a fost o editură grecească. Prin urmare, aceasta a fost nevoită să învețe din nou limba greacă, pentru a își traduce romanul din limba engleză în limba greacă. A vândut peste 20.000 de exemplare.
În schimb, Ioan T. Morar nu traduce pentru a face limba română cunoscută, ci traduce pentru români: din limba franceză în limba română. Acesta aduce în vedere problemele care se regăsesc pe partea de dezvoltare a României: ,,Suntem foarte neglijenți cu acest miraj. Oamenii merg pe niște relații pe care le au deja. Nu ies din zona de confort. Am fost coordonator la o întâlnire cu scriitori în Franța, un festival ce se organizează într-un sătuc de lângă Provence, cu peste 100 de scriitori invitați. A fost și România invitată, am sunat la Ambasada României, nu mi-a răspuns nimeni. Când a fost momentul să promovez România, m-am bazat pe telefonul meu și pe informațiile pe care le știam despre Timișoara. Deci, promovarea nu este un lucru care se înțelege de la sine.”
Institutul Cultural Român (ICR) ar trebui să joace un rol crucial în promovarea culturii române în străinătate, însă, potrivit scriitorului Ioan T. Morar, instituția nu se implică suficient pentru a-și îndeplini această misiune. Morar subliniază că, în loc să dezvolte proiecte culturale durabile și să susțină talentele românești peste hotare, ICR suferă de lipsă de viziune și coerență, adesea din cauza influențelor politice și a schimbărilor dese de conducere.
Deși publicul olandez manifestă interes pentru cultura română, soții Bos-Golna observă o lipsă de inițiative consistente din partea instituțiilor culturale românești, care ar putea face cunoscute creațiile literare și artistice românești la un nivel mai larg. Bos, recunoscut pentru omagiile aduse României de-a lungul timpului, și Golna, autoare cu origini românești, subliniază că, fără o susținere organizată și constantă, eforturile individuale nu sunt suficiente pentru a asigura o prezență solidă și apreciată a culturii române în Olanda.
Jan Willem Bos, Cornelia Golna și Ioan T. Morar au demonstrat prin poveștile și experiențele lor că eforturile individuale pot contribui semnificativ la răspândirea valorilor culturale românești. Totuși, au atras atenția asupra necesității unui sprijin instituțional mai consistent pentru o promovare eficientă și de durată a culturii românești pe plan internațional. Prin exemplul lor, au arătat că, pentru ca România să își câștige recunoașterea meritată pe scena culturală globală, este nevoie de o viziune strategică și de implicare, astfel încât talentul și tradițiile sale să fie apreciate la adevărata lor valoare.
