În 16 decembrie 1989, activitatea pastorului László Tőkés era atent supravegheată de o echipă a Securităţii Timiş, condusă de maiorul Radu Tinu. Lucrătorii Securităţii urmăreau cu atenţie evenimentele care se derulau în faţa Bisericii Reformate. După ce tramvaiele din Piaţa Maria au fost oprite de către manifestanţi, protestul celor aflaţi acolo s-a transformat radical.
Dacă iniţial timişorenii s-au adunat la Biserica Reformată pentru a se împotrivi evacuării pastorului László Tőkés, din acest moment protestul s-a radicalizat, cerându-se, pentru prima dată, schimbarea lui Ceauşescu, exprimată prin scandarea primei lozinci: „Jos Ceauşescu!”.
În acel moment a avut loc şi prima altercaţie între manifestanţi şi efectivele Ministerului de Interne şi s-au făcut primele arestări.
Colonelul Popescu Ion, inspectorul-şef al Inspectoratului de Interne Timiş, în baza Ordinului 02600 din 1 iulie 1988, pune în aplicare planul unic de acţiune, desfăşurând în Timişoara trupele de intervenţie avute la dispoziţie. Astfel, au intrat în dispozitiv două plutoane de intervenţie dotate cu căşti, scuturi şi bastoane, trei subunităţi de la Brigada de Securitate şi două subunităţi de la Trupele de Grăniceri.
La Consiliul Judeţean au intervenit în forţă, bătând şi arestând o mare parte din manifestanţii aflaţi în zonă. Echipe mobile ale Securităţii şi Miliţiei au urmărit mişcările manifestanţilor prin oraş, din Calea Buziaşului, de la AEM, Strada Arieş, Complexul Studenţesc, Catedrală, Bulevardul Republicii, Circumvalaţiunii, Piaţa Dacia, Calea Aradului.
Cu ajutorul trupelor de la MApN, de la orele 22.00 şi până în dimineaţa de 17 decembrie, orele 04.00, s-au făcut arestări masive în rândul manifestanţilor. Lucrătorii din cadrul Miliţiei şi Securităţii au arestat orice persoană întâlnită pe stradă, bătând cu bestialitate bărbaţi, femei, copii şi bătrâni laolaltă.
Persoanele arestate au fost duse în curtea Inspectoratului, unde din nou au fost bătute şi maltratate într-un mod inuman.
Arestații sunt duși la Penitenciar
În 17 decembrie continuă anchetarea manifestanţilor la sediul Inspectoratului, iar lucrătorii de la Securitate duc o intensă activitate în intreprinderi, pentru a identifica şi aresta persoanele care au mai participat la manifestaţiile din seara şi noaptea de 16 decembrie. În cursul zilei, cea mai mare parte din manifestanţii arestaţi sunt duşi de la Inspectorat la Penitenciar.
În dimineaţa de 17 decembrie sosesc de la Bucureşti cele două grupe operativeale Ministerului de Interne, la Securitate echipa condusă de generalul Macri Emil, iar la Miliţie echipa condusă de general-maior Mihalea Velicu. Aceştia, practic, preiau coordonarea acţiunilor pentru reprimarea manifestanţilor din Timişoara.
În jurul orei 15,30 general-locotenent Nuţă Constantin, adjunct al ministrului deInterne şi şef al Inspectoratului General al Miliţiei, ajunge la sediul Inspectoratului şi preia comanda tuturor efectivelor subordonate Ministerului de Interne.
Între orele 12.30 şi 17.30 s-a ordonat distribuirea armamentului şi muniţiei aferente, fiind înarmate aproximativ 375 de cadre ale Ministerului de Interne cu pistoale-mitralieră de 7,62 mm.
Au tras din autoturisme Dacia și ARO
Imediat după ordinul de înarmare, pe străzile oraşului au apărut autoturisme Dacia şi ARO, din care s-au tras rafale de armă care s-au soldat cu morţi şi răniţi. Declaraţiile date de mai mulţi martori în cadrul audierilor în Procesul de la Timişoara susţin aceste fapte.
În data de 18 decembrie, generalul Nuţă ordonă organizarea a opt dispozitive de luptă, amplasate în următoarele puncte:„D1” – Piaţa Operei, „D2” – Catedrală, „D3” – Piaţa Dacia, „D4” – Calea Aradului, „D5” – Calea Lipovei, „D6” – Calea Buziaşului, „D7” – Spitalul Judeţean, „D8” – Piaţa Ştefan Furtună.
Fiecare „D” era condus de un ofiţer de la Miliţie şi avea în componenţă 10 cadre de Miliţie şi 15 militari în termen. Toţi erau dotaţi cu arme şi muniţie de luptă, iar comandantul dispozitivului avea şi o staţie de emisie-recepţie, prin care se comunica cu generalul Nuţă. La ordinul generalului Mihalea, coloneii Corpodeanu şi Obăgilă au trecut la alcătuirea celor 16 echipe de ofiţeri şi subofiţeri pentru cele opt dispozitive. Până la orele 15.00, toate cele opt „D”-uri au fost amplasate în dispozitiv.
Au fost alcătuite şi cinci patrule mobile împărţite pe cinci zone cu indicativele „Z1”-„Z5”, iar coordonatorul lor avea indicativul „Z6”.
În 18 decembrie au primit arme şi muniţie încă 120 de cadre ale Ministerului de Interne. La Penitenciar ofiţerii Miliţiei şi Securităţii au început interogarea arestaţilor, iar generalul Macri a trimis la Spitalul Judeţean o echipă condusă de Sălăjan Gheorghe pentru anchetarea răniţilor.
Furtul cadavrelor de la Județean
La ordinul dat de Elena Ceauşescu şi Emil Bobu, în seara zilei de 18 decembrie, generalul Nuţă, împreună cu generalul Macri Emil şi Coman Ion, a trecut la organizarea sustragerii cadavrelor aflate la morga Spitalului Judeţean. Astfel, Sima Traian, împreună cu Deheleanu, Ghircoiaş şi Tudor Stănică, s-a deplasat la Spitalul Judeţean, pentru a discuta cu directorul spitalului, doctorul Golea Ovidiu. Generalul Macri a telefonat la Crematoriul „Cenuşa”, pentru a rezolva incinerarea cadavrelor, iar Corpodeanu a primit ordin să alcătuiască o echipă din ofiţerii de la judiciar, care să încarce cadavrele.
Radu Bălan l-a apelat telefonic pe inginerul Rotaru de la COMTIM, pentru a obţine o autoizotermă necesară transportului cadavrelor la Bucureşti.
Căpitanul Ciucă Valentin a primit ordinul să conducă autoizoterma de la Inspectoratul Judeţean la spital.
Operaţiunea de încărcare a celor 44 de cadavre s-a desfăşurat în noaptea de 18 pe 19 decembrie, între orele 0.30 şi 4.00.
La această acţiune au participat colonelul Corpodeanu, colonelul Ghircoiaş, care a triat şi a indicat carecadavre trebuie încărcate, căpitanul Ciucă şi maiorul Veverca Iosif, maiorul Avram Gheorghe, maiorul Mişea Eugen, căpitanul Preda Laurenţiu, căpitanul Grui Tiberiu, lt.-major Peptan Eugen, care au încărcat cadavrele.
Anchetele au continuat
Pe parcursul zilei de 19 decembrie acţiunile organelor M.I. au o intensitate maximă. Se încearcă identificarea „capilor” care au condus demonstranţii, anchetele de la Penitenciar şi sediul Inspectoratului de Interne fiind în plină desfăşurare. Pe teren dispozitivele „D1-D8” îşi menţin poziţiile iar patrulele mobile „Z1-Z5” îşi continuă activitatea. În a doua parte a zilei ofiţerii de Securitate din intreprinderi sunt retraşi.
În 20 decembrie, la ora 13,00. la Comitetul Judeţean de Partid soseşte primul-ministru Dăscălescu împreună cu Emil Bobu. Sub presiunea demonstranţilor arestaţii din penitenciar sunt eliberaţi. Dispozitivele „D1-D8” sunt retrase. Majoritatea lucrătorilor M.I. se retrag la sediul Inspectoratului.
Revoluţionarii proclamă Timişoara primul oraş liber de comunism.
