.jpg)
PDL Timiş nu are un candidat la primărie încă, deşi alegerile sunt după colţ. Urmează să aibă? Când? „În viitorul apropiat”, spune deputatul PDL de Timiş Gheorghe Ciobanu.
Citeste si:
În 26 februarie 2007 ZIUA de Vest vă prezenta un material referitor chiar la… bărboşii care ne conduc. Materialul de atunci devine actual după cinci ani. Liderii sunt aceiaşi, în aceleaşi funcţii, în afară de prefectul Ovidiu Drăgănescu (care nici nu purta barbă), care nu mai e pe funcţie, în locul lui prefect fiind Mircea Băcală. Ceilalţi edili din material, cu barbă, au rămas pe aceleaşi funcţii…
Inflaţie de bărbi la nivel înalt
Totuşi, el afirmă că ar fi trebuit de acum patru ani şi oricum e târziu, dar, spune acesta, toate partidele au pornit târziu cu candidatul la primăria din Timişoara. Da, dar unele îl au deja… PDL încă nu.
Candidatul USL la Primăria Timişoara este senatorul Nicolae Robu, preşedintele PNL Timiş. „Cred că domnul Robu nu are nici o şansă la primărie. Nu-l văd cu mentalitatea de învingător, îl văd pierzător. Este o chestie care ţine de maturitatea politică. Acest mod de abordare a tuturor problemelor nu merge, nu ţine, astfel de politicieni nu pot face carieră politică. Nu pot să-l văd primar”, spune Gheorghe Ciobanu.
Dar care este profilul unui candidat la Primăria Timişoara? Domnul Ciobanu nu-l are creionat încă, dar a relevat câteva trăsături. „Profilul este de inginer, cu barbă. Este un profil pe care cine ar gândi mai bine şi ar înţelege politica l-ar crea cu mult înainte”, e de părere deputatul PDL de Timiş. Gheorghe Ciobanu a candidat acum patru ani la Primăria Timişoara din partea PDL şi a fost învins de un candidat… cu barbă: Gheorghe Ciuhandu – PNŢCD. Tot Gheorghe, dar cu barbă…
În 26 februarie 2007 ZIUA de Vest vă prezenta un material referitor chiar la… bărboşii care ne conduc. Materialul de atunci devine actual după cinci ani. Liderii sunt aceiaşi, în aceleaşi funcţii, în afară de prefectul Ovidiu Drăgănescu (care nici nu purta barbă), care nu mai e pe funcţie, în locul lui prefect fiind Mircea Băcală. Ceilalţi edili din material, cu barbă, au rămas pe aceleaşi funcţii…
Inflaţie de bărbi la nivel înalt
Bărboşii care ne conduc…
Edilii Timişului şi ai Timişoarei au ceva în comun: bărbile
Barbă – păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. Asta este explicaţia pe care ne-o dă DEX-ul în privinţa acestei podoabe pe care mulţi o poartă. Bine, sunt mai multe variante ale bărbii… a pune bărbi sau a trage bărbi… care nu au definiţii atât de inocente precum prima. De-a lungul istoriei, oamenii cu păr pe faţă au fost consideraţi înţelepţi, virili din punct de vedere sexual ori oameni de un înalt rang social. De asemenea, dacă un om purta barbă se considera că are şi o anumită lipsă de rafinament. În preajma primului război mondial, bărbile au început să cadă în dizgraţie, după aceea însă au redevenit în vogă, pe diferite continente. Cei mai mari susţinătorii ai bărbii au fost grecii şi arabii. “Există două feluri de oameni în lumea asta care nu poartă barbă: băieţii şi femeile. Iar eu nu aparţin nici unei categorii”, spune un proverb grecesc. “Un bărbat fără mustaţă este ca o pisică fără coadă”, spune o zicală arabă.
Ciuhandu are barbă de la… Mărghitaş
În administraţia din Timiş avem o mulţime de bărboşi. Că se cheamă primar sau preşedinte de consiliu judeţean, nu contează. Important e că au barbă. Care de care mai înfoiată, mai pieptănată şi mai… albă în unele cazuri. Primul purtător de barbă al urbei este nimeni altul decât primarul Gheorghe Ciuhandu. Barba acestuia este atât de omniprezentă, încât ar fi un adevărat pericol să apară fără ea, deoarece o mare parte dintre alegători nu l-ar mai recunoaşte. “Mi-am lăsat barbă în 1981, la Mărghitaş, lângă Anina. Trebuia să mă bărbieresc o dată pe zi şi mă iritam. Am încercat să mă bărbieresc şi m-am dus la doctor. Doctorul mi-a spus: «Dom’le, e greu să te lecuieşti. Lasă-şi barbă şi după ce creşte firul, o tunzi frumos şi atuncea… pielea-şi revine». Asta o fost prin august şi mi-o crescut barba şi mi-o plăcut şi am lăsat-o aşa”, spune primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu.
Orza are barba de pe… Retezat
Un alt bărbos aflat în administraţie şi vecin de clădire cu primarul Ciuhandu, este nimeni altul decât tânărul june ţărănist Adrian Orza, ce ocupă funcţia de viceprimar al Timişoarei. Nu are barba atât de mare ca şi primarul Timişoarei, dar începutul este promiţător. “Am barbă de vreo patru ani. Mi-am lăsat prima dată când mi-a murit o rudă apropiată. La puţin timp după aceea am fost în Retezat, unde nu era nici telefon, nici televizor, nici presă şi mi-am lăsat barbă. Mulţi mi-au spus că-mi stă bine, aşa că am rămas aşa. Nu ştiu dacă voi renunţa vreodată la ea… deocamdată e bine aşa. În orice caz, unii poartă bărbile… nu le dau la alţii”, spune Adrian Orza. În primărie e o modă să porţi barbă. Dacă te duci pe holuri dai de mulţi bărboşi… şi dacă nu, măcar de mustăcioşi.
Ostaficiuc are o barbă… din ‘85
Dacă o luăm la pas pe CD Loga, de la numărul 1, unde se arată trufaşă clădirea primăriei, ajungem în câteva minute drept în clădirea Palatului Administrativ. Acolo unde convieţuiesc “armonios” Consiliul Judeţean Timiş şi Instituţia Prefectului. Acolo găsim un alt mare purtător de barbă. Este vorba de preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc. Barba acestuia poate concura cu succes cu cea a lui Ciuhandu, dacă nu chiar o şi întrece. “În 1985, am luat decizia de a-mi lăsa barbă. Am luat această decizie din unele motive familiale. Au trecut 22 de ani de atunci şi nu m-am decis să renunţ la barbă. E bine aşa cum e. Nu ştiu dacă voi renunţa vreodată. Deocamdată e bine aşa cum e”, spune Ostaficiuc.
Prefectul are barbă numai în concediu
Dacă ieşim din biroul preşedintelui judeţului, dăm rapid în cel al prefectului. Stupoare! Prefectul nu are barbă! “Nu-mi las barbă. Nu m-am gândit niciodată să-mi las barbă. E mai bine aşa. Îmi mai las barbă atunci când sunt în concediu, dar atât”, spune prefectul de Timiş, Ovidiu Drăgănescu. În rest, în Palatul Administrativ mai dai de o mustaţă şi… cam atât. În orice caz, la conducerea judeţului şi a oraşului sunt bărboşi convinşi, care nu ar renunţa prea uşor la podoaba lor. E bine – atâta timp cât le poartă…
