Acasă Actualitate De ce la OncoGen nu s-a putut crea vaccinul anti-COVID pe bază...

De ce la OncoGen nu s-a putut crea vaccinul anti-COVID pe bază de limfocite T, iar în Germania, da? Explicația prof. dr. Virgil Păunescu

207
DISTRIBUIȚI

Există deja două colective de cercetare (în Germania și recent în Anglia) care lucrează acum la dezvoltarea unor vaccinuri pe bază de limfocite T cu o tehnologie derivată din vaccinarea în cancer și care oferă protecție de lungă durată împotriva infecției cu SARS-CoV2, probabil decenii.

Prof. univ. dr. Virgil Păunescu, coordonatorul OncoGen Timișoara, atrage atenția cu amărăciune că a rămas uimit de entuziasmul cu care presa românească a anunțat realizările acestor colective, fără a face nici cea mică referire la faptul că această tehnologie bazată pe aceleași principii a mai fost prezentată de către un colectiv (OncoGen Timișoara) din țara noastră încă de la începutul anului trecut.

”Sunt surprins deoarece în ianuarie 2020, după ce am propus o tehnologie de vaccinare împotriva infecției cu SARS-CoV2, derivată din vaccinarea personalizată în cancer, bazată pe dezvoltarea exclusivă de limfocite T și cu protecție de lungă durată, urmarea a fost un circ mediatic și politic. Am fost criticați pe toate canalele, atât de așa-ziși specialiști, cât și de diferiți formatori de opinie. Nu a contat faptul că majoritatea acestora nu avea competențe nici în imunologie, nici în vaccinologie – unii dintre ei nici măcar în zona biomedicală”, atenționează prof. Păunescu.

În continuare, prof. Virgil Păunescu, a mai explicat următoarele:

”Ni s-a spus că nu există vaccinuri care se bazează pe dezvoltarea de limfocite T, că nu există personalizare în vaccinare și că nu se poate dezvolta un vaccin în mai puțin de 10 ani. În final am văzut că s-a putut dezvolta și în mai puțin de un an. Un cunoscut gazetar a declarat că nu există vaccinuri personalizate in cancer, deși cercetarea și dezvoltarea acestora începuse cu mai mulți ani in urmă. Am fost catalogați drept nebuni, escroci și dornici de publicitate, deoarece lucram la un vaccin împotriva unui virus care ne amenința tuturor sănătatea și viața.

Eu, personal, am fost etichetat ca fiind un personaj controversat, fiind un cercetător care lucrează la un vaccin in mijlocul unei pandemii, iar pentru unii acest lucru pare foarte straniu. Un alt gazetar, neînțelegând diferența dintre cercetare-dezvoltare (R&D) și producție in masa, se declara revoltat că un institut de cercetări nu a construit și fabrici.

Iar ideea de imunitate de lungă durată a fost aspru contestată de persoane care în mod evident nu citiseră literatura medicală despre faptul că în infecția cu virusul SARS 1, imunitate celulară era prezentă și la 17 ani de la infecție, fapt pe care s-a bazat și colectivul din Germania.

Toată lumea și-a dat cu părerea și a concluzionat că nu e bine. Iar așa-zișii specialiști au influențat atât factorul politic, cât și presa și au contribuit la decredibilizarea acestui proiect.

În martie 2020, după ce s-a reușit sinteza vaccinului, lucrurile s-au agravat. Motivul era faptul că la doar câteva ore de la obținerea vaccinului, colectivul OncoGen nu se afla deja pe lista Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)!

În aprilie 2020, când OncoGen a fost recunoscut de către OMS ca având un vaccin în testare, unii formatori de opinie au decis că, totuși, nu e bine nici așa! Unii au protestat deoarece nu erau de acord cu termenul de vaccin. Sugestia a fost să spunem că testăm o ,,substanță”.

Când am anunțat că mi-am administrat vaccinul intranazal mi s-a explicat că vaccinurile se fac doar sub formă de injecție. Acum colectivul de la Oxford lucrează la un vaccin intranazal, iar al doilea colectiv britanic a anunțat că vaccinul va fi administrat sub formă de skin patch, adică prin piele. Trebuie să menționez că și unul dintre cercetătorii de la Tubingen și-a administrat propriul vaccin, așa cum face orice cercetător care crede în propria muncă. Acest lucru este atât legal cât și moral.

Cand, alături de Institutul Cantacuzino am câștigat un grant național de 700,000 de euro, s-au găsit persoane care să verse lacrimi pentru ,,banii statului”, deși ar fi putut și aceste persoane să ia parte la aceeași competiție.

Asta in condițiile în care guvernele Germaniei, Angliei si SUA au contribuit fiecare cu sute și respectiv miliarde de euro către institutele și firmele de cercetarea-dezvoltarea a vaccinurilor, dar și către marii producători pentru a-i încuraja să se implice. In aceeași perioadă România a alocat 1,5 miliarde de euro din fonduri europene pentru combaterea epidemiei, dar cererea noastră de sprijin financiar a fost ignorată.

A urmat o lungă serie de anchete și controale, iar în final o cenzură aproape totală din partea presei pe subiectul vaccinului de la OncoGen.

Însă cel mai tare m-a uimit să văd cât de mult își doreau unii români ca acest vaccin să eșueze, ca România să eșueze și cum se încurajau unii pe alții în speranța că nu va ieși nimic.

Să-ți dorești din tot sufletul ca un cercetător să nu poată să obțină un vaccin in mijlocul unei pandemii, ca un medic să nu poată să salveze vieți… !

Este foarte trist să vezi cum un popor care dă in fiecare an zeci de olimpici internaționali e gata să se autosaboteze în așa măsura. Nu mai pun la socoteală șirul lung de atacuri la persoană, minciuni și amenințări.

Îi felicit pe cercetătorii germani și pe cei britanici, în primul rând pentru că știu ce greu este să obții rezultate în cercetare și în al doilea rând pentru că au reușit să arate că eram și suntem pe drumul cel bun.

Le mulțumesc cu această ocazie tuturor celor care ne-au susținut și ne susțin, precum și tuturor celor care cred în cercetarea românească. Noi mergem înainte!”, se arată în mesajul prof. univ. dr. Virgil Păunescu din Timișoara.

 

Comentarii

comentarii