În 15 noiembrie, a început Postul Crăciunului care va ține 40 de zile, până în 25 decembrie. Postul Nașterii Domnului a fost instituit în secolele IV-V, mai târziu decât Postul Sfintelor Paști.
Durata de 40 de zile, începând din 15 noiembrie, a fost hotărâtă la un sinod local ţinut la Constantinopol în 1166. Până atunci, creștinii din diverse locuri ale lumii nu posteau același număr de zile – explică basilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române.
Acest post trebuie să îmbine pocăința cu milostenia, după cum ne îndeamnă Evanghelia care se citește în duminica dinaintea lăsatului sec: Pilda samarineanului milostiv.
„Accentul cade în postul acesta pe rugăciunea unită cu fapta cea bună izvorâtă din iubire smerită și milostivă. Samarineanul acesta este chipul iubirii milostive a lui Dumnezeu din fiecare om”, a subliniat Patriarhul Daniel în predica din această duminică.
Prin durata de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise pe Muntele Sinai, când aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe Tablele Legii. Tot astfel, creștinii, postind 40 de zile, așteaptă să primească pe Însuși Cuvântul lui Dumnezeu întrupat din Fecioara Maria.
Practic, Sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă să urmăm exemplul Maicii Domnului, ca și noi să devenim sălaș pentru Mântuitorul Hristos.
Părintele Constantin Necula declara în trecut următoarele despre Lăsatul secului:
„Dacă vrem să simțim Nașterea Mântuitorului, trebuie să facem tot efortul pe care l-ar face magii pe cale: aur, tămâie și smirnă nu prea mai avem la îndemână, dar putem să avem dragostea și smerenia în Hristos. E bine ca ziua aceasta să fie o dată în plus un moment în care cugetăm la post, să așezăm lucrurile în albia lor firească și să ne așezăm gândirea în Dumnezeu.”
Postul Crăciunului este primul din calendarul bisericesc, unde anul începe la 1 septembrie. Începe în noaptea de 14 spre 15 noiembrie – mai precis, conform zilei liturgice, în seara de 14. Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi înainte. Postul Crăciunului se încheie în dimineața de 25 decembrie.
Acest post este deosebit prin faptul că este mai blând, existând numeroase dezlegări la pește. Acestea sunt între 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) și 20 decembrie (Sf. Mc. Ignatie Teoforul).
Se mănâncă pește sâmbăta și duminica și în 21 noiembrie, chiar dacă sărbătoarea cade într-o zi de miercuri sau vineri. Se mănâncă pește și de hramul bisericii din enoria noastră, în orice zi a săptămânii ar cădea.
În zilele cu sfinți însemnați (Sf. Nicolae – 6 decembrie, Sf. Spiridon – 12 decembrie), mâncăm pește doar dacă acestea cad marțea, joia sau sâmbăta și duminica.
În acest post, din 21 noiembrie, se introduc în slujba Utreniei Catavasiile Nașterii Domnului, care se cântă până în data de 30 decembrie inclusiv. Ele sunt scrise de imnograful Cosma de Maiuma și au menirea de a ne descoperi ca Pruncul din ieslea Betleemului este Însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat ca om.
Câteva catavasii la Nașterea Domnului
„Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie lăudaţi-L noroadelor că S-a proslăvit”.
„Fiului Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne!”
„Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat, din muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!” (Trimite la prorocia lui Isaia care spune la capitolul 11: „O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da.”).
