Patronii farmaciilor din Timişoara, care nu fac parte din cele şapte mari reţele farmaceutice naţionale şi multinaţionale existente pe piaţă, la această oră, au ajuns la disperare. “Situaţia a scăpat de sub control. Se fac presiuni asupra farmaciilor care nu sunt în reţea pentru a renunţa la afacere”, a declarat Rodica Vlad, miercuri, 20 iulie, vicepreşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (OADOR), cu sediul în Timişoara şi patron de farmacii.
Fără concurenţă
În acest moment, în Timiş, sunt peste 180 de farmacii, dar cea mai mare parte este super-concentrată în marile reţele. Micile drogherii din colţul străzii sunt la limita rezistenţei şi abia reuşesc să facă rost de medicamente şi să deconteze reţetele de la casa de asigurări. Problema cea mai gravă este faptul că dispare concurenţa şi nu mai există o liberalizare a preţului, iar toate medicamentele au acelaşi cost, în majoritatea farmaciilor. “Acestea funcţionează ca un holding. Patronatele se întâlnesc şi iau decizii împreună. Statul nu mai are ce să le facă. Astfel, sunt încălcate drepturile omului şi libera concurenţă, iar populaţia nu are decât să se supună şi să înghită medicamentele care îi sunt băgate pe gât. Nu mai poate alege. Acest sistem înseamnă cartel”, a precizat Rodica Vlad. “Ei, tot timpul, vor ajunge la un numitor comun şi vor elimina concurenţa”, a spus avocat Gina Halas, membru OADOR.
Descentralizarea CNAS
O altă mare nemulţumire este faptul că, dacă mai demult decontarea reţetelor compensate şi gratuite se făcea la şase luni, acum are loc la un an. E o altă presiune gravă a statului român pentru ca farmaciile să dea faliment. Cum poate rezista cineva fără să primească banii un an? Cu ce să îşi cumpere noile medicamente pentru a avea ce să le ofere pacienţilor? “E voinţa unei singure părţi. Farmaciştii nu fac parte din contract, ci numai Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Finanţelor şi distribuitorii. S-a mărit timpul de decontare, iar fraudele sunt mai multe. La 300 de milioane de lei vechi datorii, o farmacie este băgată în insolvenţă. Păi, ce-i asta?”, se întreabă Vlad. Mai mult, din cauză că în România sunt preţurile cele mai mici din Uniunea Europeană, medicamentele sunt importate, apoi reexportate în ţările unde preţurile sunt mult mai mari. De aceea bolnavii de diabet şi de cancer au foarte mult de suferit, fiindcă nu îşi găsesc doctoriile în farmacii. Situaţia de agravează şi mai mult, fiindcă medicii se înţeleg cu distribuitorii şi unele farmacii şi ei primesc 10% din valoarea unei reţete, dacă prescriu anumite medicamente de la anumite firme. Care ar fi soluţia? Unii farmacişti şi medici susţin că situaţia s-ar îmbunătăţi foarte mult dacă s-ar face descentralizare, iar casele judeţene să nu mai depindă de CNAS din Bucureşti. Atunci, banii strânşi din Timiş vor rămâne tot în Timiş.
