Furtuna starnita mai intai in Piata Universitatii si apoi in multe alte orase s-ar putea transforma in taifun. Si asta din simplul motiv ca cetatenii au simtit gustul sangelui. Ei au demonstratia clara ca pot misca lucrurile. Ca pot obliga intreaga clasa politica sa reactioneze. Acest proces va continua probabil in paralel cu mecanismul prin care legea Rosia Montana urmeaza sa fie ingropata. De ce sunt atat de sigur ca afirmatiile de mai sus sunt intemeiate?
Astfel cum a fost conceputa, legea Rosia Montata nu avea nicio sansa. Si asta in ciuda sentimentului pe care il am ca adevartii ei autori nu se afla la Guvern. Ci la Gold Corporation. Proiectul de act normativ prezentat Parlamentului cuprinde atat de multe prevederi care ii favorizeaza pe artizanii acestei afaceri, care se desfasoara in paralel in Muntii Apuseni, dar si la bursa de la Toronto, incat aprobarea de catre Parlament ar starni un scandal urias. Chiar daca multe articole ar fi amendate. In consecinta, niciunul dintre partide nu sustine actul normativ. Reactia populatiei a fost doar picatura care a umplut paharul. O picatura care are insa o semnificatie mai profunda.
Nicio lege care are un impact asupra naturii nu poate fi votata de parlamentari in absenta unui acord de mediu. Ceea ce, in cazul Rosia Montana, nu exista. Fie si numai din acest motiv, proiectul prezentat de Guvern trebuie trantit. Numai ca sunt si multe alte vicii ale legii, dincolo de absenta acordului de mediu si de “detaliul” ca procentele din totalul actiunilor care ar fi urmat sa-i revina statului roman nu-i pot asigura acestuia nicio posibilitate de a interveni, in viitor, pentru a corecta decizii gresite ale actionarului majoritar.
Proiectul Rosia Montana este definit ca fiind “de utilitate publica si de interes public national deosebit”. Dincolo de siluirea legislatiei, prin inventarea unui asemenea concept, expresia in sine incearca sa motiveze preluarea ostentativa, de catre o societate privata, a prerogativelor statului roman privind exproprierea. Daca legea ar trece, atunci Gold Corporation ar avea posibilitatea sa exproprieze imobile si terenuri ale cetatenilor din Rosia Montana si sa achizitioneze imobile ale statului, paduri si pajisti fara licitatie. In final insa, tot statul ar fi cel care ar plati aceste costuri in beneficiul lui Gold Corporation. Printr-o prevedere speciala, la fel de ciudata, toate cheltuielile, care nu pot fi controlate de stat, privind conservarea a ceea ce inseamna patrimoniu cultural si istoric urmeaza a fi deduse din profit, in acest scop solicitandu-se modificarea Codului Fiscal. Bun de plata deci, tot statul. Concesiunile, acolo unde vor fi concesiuni, sunt date pe 49 de ani si, la fel ca si in cazul exproprierilor ori a achizitionarii de imobile paduri si pajisti, operatiile nu se inscriu in cartea funciara. Este o alta pierdere semnificativa de bani, tot in detrimentul statului roman. Alte doua ciudatenii ale proiectului de act normativ sunt posibilitatea prelungirii succesive a contractului, cu cate 20 de ani, fara a mai fi necesare alte negocieri, precum si nerecunoasterea dreptului de preemtiune pe care il au alti proprietari.
Sunt doar cateva motive, alese dintre multe altele, care vor determina respingerea de catre Parlament a proiectului de lege. Voi reveni.
Sursa: CorectNews
