Lucrările de renovare a celei mai importante clădiri baroce a Timișoarei veche de aproape 300 de ani – Catedrala Romano-Catolică (domul) din Piața Unirii nr. 12 – se desfășoară intens, dar termenul de finalizare a proiectului preconizat pe 1 iulie va fi prelungit, către sfârșitul anului.
În acest moment lucrările sunt făcute în proporție de 55%.
”Putem observa că lucrările au avansat și cuprind două componente: una artistică și una de arhitectură. Din cauza complexității lucrărilor, termenul va fi prelungit, iar cu ajutorul bunului Dumnezeu sperăm ca până la sfârșitul anului să putem să finalizăm proiectul la catedrală.
Se va lucra și la fațada de exterior începând cu luna martie. Ceea ce ne dorim noi ca beneficiar este ca lucrările interioare să fie terminate până la sfârșitul lunii august, iar în toamna acestui an, pe sfârșitul lunii septembrie, să putem binecuvânta aceste lucrări interioare pentru a se putea oficia și primele sfinte liturghii”, a spus Petru-Nicolae Lauș, director al Cancelariei Diecezane, din cadrul Episcopiei Romano-Catolice Timișoara, vineri, 12 februarie 2021.
Printre altele, până acum s-a realizat încălzirea în pardosea, apoi se va pune și piatra. Sunt făcute sacristiile, scările și cripta, etc.
Din punct de vedere artistic se lucrează la picturile murale, picturile pe pânză, altarele sunt duse la atelier, e stuco-marmura care înnobilează altarele și multe alte detalii. Mai e lemnul policrom în jur de 22 de statui mărime naturală și vreo 200 de piese mărunte de lemn sculptat aurit, mai sunt vitraliile, dar și piatra ca și componentă artistică etc.
Amplul proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020 se numește ”Lucrări interioare şi exterioare de renovare, conservare, reabilitare a clădirii Catedralei Romano-Catolice din Timişoara şi a împrejmuirii, în vederea integrării în circuitul turistic naţional şi internaţională” și a început către finalul anului trecut.
Aceste lucrări sunt realizate în cadrul proiectului finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020.
Iată o listă a lucrări executate până în prezent:
Restaurarea șarpantei, realizarea învelitorii și a lucrărilor de tinichigerie, realizarea instalațiilor termice (încălzire în pardoseală), electrice interior (iluminat arhitectural, detecție incendiu, sonorizare, voce-date), sanitare, realizarea punctului termic: retehnologizare completă, realizarea straturilor suport aferente pardoselii din piatră, restaurarea elementelor din lemn din interiorul Domului: scări, tâmplărie, restaurarea elementelor din piatră din interiorul Domului: trepte, capiteluri, soclu, restaurarea stranelor, realizarea tencuielilor interioare, reparații (unde a fost cazul).
De asemenea, au fost restaurate componentelor artistice: pictura murală, stuco-marmura, stucatura, lemn, vitralii și pictură pe pânză (peste 70%), au fost restaurate elementelor din metal: gard, elemente interioare (parțial), lucrările de intervenții la criptă (tencuieli de asanare, pardoseală, trepte, instalații electrice), precum și soclul aferent împrejmuirii.
Un pic de istorie
Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost așezată în mod solemn la data de 6 august 1736, cu prilejul Sărbătorii „Schimbarea la Față a Domnului Nostru Isus Cristos” de către episcopul de Cenad, cu sediul la Timișoara, baronul Adalbert de Falkenstein.
Lucrările au început deci în 1736, dar după doar doi ani ele s-au oprit din cauza epidemiei de ciumă care a devastat orașul. Construcțiile s-au reluat abia după câțiva ani (1740), iar în 1754 construcția bisericii este în bună parte terminată.
Astfel, la data de 30 aprilie 1754 episcop de Cenad, contele Anton Engl von Wagrain, a binecuvântat lăcașul de cult, iar în toamna aceluiași an, în data de 8 septembrie, cu ocazia sărbătorii „Nașterii Sfintei Fecioare Maria” a celebrat acolo prima Sfântă Liturghie solemnă.
Catedrala este construită în stil baroc și încă din proiectele realizate în secolul al XVIII-lea ea apare ca fiind prevăzută cu două turnuri (pe fațada de vest). Acestea au fost proiectate și construite nu foarte înalte, din motiv că în vremuri de război să nu devină prea ușor ținte pentru tunurile inamice.
Aceasta a fost logica arhitecturală a acelor vremuri tulburi, dar trebuie spus și că măsurile de reducere a cheltuielilor, de economisire, dictau și ele modul de construire și înzestrare a minunatului Domul catolic -mândria Timișoarei.
