Dacă până acum clienţii restaurantelor, hotelurilor şi nu numai primeau doar o singură notă de plată, de la 1 Mai vor primi două note de plată: una obişnuită pentru plata serviciului primit şi alta pentru bacşişul pe care clientul doreşte să-l acorde furnizorului de servicii, ca drept mulţumire pentru modul în care a fost servit. Bacşişul va ajunge în casieria unităţii, urmând sa fie distribuit cu reţinere la sursă la sfârşitul programului sau o data pe lună, pe săptămână, cum hotărăsc angajaţii, care sunt beneficiarii acestui bacşiş, şi patronul. Dacă clientul nu îşi manifestă de la început dorinţa de a lăsa bacşiş şi, în drum spre ieşirea din restaurant, îi bagă ospătarului în buzunar un bacşiş, acesta ar trebui să se ducă neîntarziat, la casa de marcat, ca nu cumva să fie surprins de un control al ANAF-ului, şi să fiscalizeze acest bacşiş. De ştiut este că pentru bacşiş nu vor fi oprite TVA şi contribuţii sociale.
Se pare că „singura problemă” cu care se confruntă românii la ora actuală este bacşişul fiscalizat. Conform dicționarului explicativ al limbii române, bacșișul este o sumă de bani care se dă peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. Este obligatoriu să lăsăm bacșiș? Sau lăsăm bacșiș doar dacă suntem cu adevărat mulțumiți de serviciul prestat? Bacşişul trebuie să fie opţional şi oricum se regăseşte în preţurile din nota de plată, care, sunt dublate sau chiar triplate, faţă de preţul de magazin al unui produs, în comparaţie cu preţul aceluiaşi produs la un local doar pentru că ţi-l aduce la masă. Să introduci bacşişul în preţ, înseamnă o plată obligatorie or, acordarea unui bacşiş este un gest de mulţumire al clientului, faţă de calitatea servirii, el nu poate fi impus, nu poate fi obligatoriu. De aceea, ne întrebăm: legalizând bacşişul, nu riscăm să dăm un semnal greşit că acesta este un drept, şi nu o recompensă, care nu este garantată nici măcar de oferirea unui serviciu excepţional? Se pare că „singura problemă” cu care se confruntă românii la ora actuală este bacşişul fiscalizat. Conform dicționarului explicativ al limbii române, bacșișul este o sumă de bani care se dă peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. Este obligatoriu să lăsăm bacșiș? Sau lăsăm bacșiș doar dacă suntem cu adevărat mulțumiți de serviciul prestat? Bacşişul trebuie să fie opţional şi oricum se regăseşte în preţurile din nota de plată, care, sunt dublate sau chiar triplate, faţă de preţul de magazin al unui produs în comparaţie cu preţul aceluiaşi produs la un local doar pentru ca ţi-l aduce la masă. Să introduci bacşişul în preţ, înseamnă o plată obligatorie or, acordarea unui bacşiş este un gest de mulţumire al clientului, faţă de calitatea servirii, el, nu poate fi impus, nu poate fi obligatoriu. De aceea ne întrebăm, legalizând bacşişul, nu riscăm să dăm un semnal greşit că acesta este un drept, şi nu o recompensă, care nu este garantată nici măcar de oferirea unui serviciu excepţional? Adică dau bacșiș patronului? Bună idee… de-a dreptul halucinantă!
