.jpg)
Corespondenţă deschisă cu Ziua de Vest şi Wissenschaftskolleg zu Berlin
Dragă redacţie Ziua de Vest,
La sfârşitul lunii trecute m-am trezit în Ziua de Vest cu o parte din corespondenţa mea privată cu doamna dr. Katharina Biegger, responsabilă pentru admiterea bursierilor şi secretară adjunctă a Institutului pentru Studii Avansate din Berlin, care l-a cadorisit pe Horia Roman Patapievici cu o bursă post-doctorală, în 2006 (Mellon Fellowship – Wissenschaftskolleg zu Berlin).
De acelaşi tratament care se cuantifică într-o sumă consistentă au mai beneficiat din partea Institutului din Berlin şi – să o luăm în ordine cronologică – mai cunoscuţii: Andrei Pleşu (de şase ori!), pentru a fonda Colegiul Noua Europă şi a scrie diverse broşuri, Mihai Răzvan Ungureanu, pentru un „studiu despre statutul străinilor la începutul secolului XIX în principatele române şi ţările din Balcani”, Theodor Paleologu, pentru o „variaţie la o temă nietzscheană” şi doctorul închipuit Sorin Antohi. M-am întrebat imediat dacă Ziua de Vest a ajuns în posesia fragmentului dintr-un schimb de mesaje electronice pe care l-am avut cu reputatul Institut graţie unei încălcări a corespondenţei private de către la fel de reputatele structuri speciale SRI sau SIE. Conducerea ziarului m-a edificat rapid: nici SRI nici SIE nu au intrat cu bocancii în căsuţa mea de e-mail, ci o altă „structură”, tot cu trei iniţiale: ICR. Institutul Cultural Rus, pardon, Român, condus de Horia-Roman Patapievici, era cel care furnizase reporterului Ziua de Vest unul dintre mesajele doamnei dr. Katharina Biegger, după ce o agresase pe stimata doamnă cu imprecaţii la adresa mea. Cum a publica doar o jumătate din adevar (în acest caz doar o zecime) este echivalent de cele mai multe ori cu minciuna prin omisiune, spre deosebire de dl. Patapievici, eu ofer astăzi publicaţiei Ziua de Vest întregul fond al discuţiei mele avute cu Institutul de Studii Avansate din Berlin, pentru a edifica opinia publică asupra unui mister dezlegat în premieră, după 12 ani, chiar în paginile publicaţiei Dvs: doctoratul lipsă al d-lui H.-R. Patapievici.
Dar să o luăm cu începutul, ocazie cu care vă voi furniza şi câteva informaţii inedite, în exclusivitate: În 2007, în timpul campaniei Asociaţiei Civic Media de deconspirare a cârtiţelor fostului KGB şi a delatorilor Securităţii din presă şi societatea civilă, operaţiune susţinută fără rezerve de ziarul Ziua, la care lucram, am dat peste informaţia că Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi, la data respectivă, unul dintre membrii de vază ai aşa-zisei „Comisii Tismăneanu” de „condamnare a comunismului” a fost, cât de ridicol!, un turnător ordinar al Securităţii. I-am scris preşedintelui României, Traian Băsescu, şi l-am informat, public, că în comisia constituită sub acoperişul Preşedinţiei României se află mai mulţi foşti ciripitori profesionişti ai Securităţii şi posibili agenţi ai unor servicii secrete răsăritene. Pe lângă Antohi, era vorba de Mihnea Berindei, Andrei Pippidi, Vladimir Tismăneanu şi, oricât de ciudat ar suna pentru neavizaţi, de însuşi Constantin „Ticu” Dumitrescu.
Pentru a evita deconspirarea sa de către ziarul Ziua, Sorin Antohi, beneficiar al unei turnătorii din interiorul ziarului nostru via Vladimir Tismăneanu, chiar cu o zi înainte de a-l da noi în vileag pe documente, îşi publica „autoconfesiunea” în condiţii confortabile asigurate de ziarul „Cotidianul”, plin pe-atunci de personaje de aceeaşi teapă cu el. Dl. Horia-Roman Patapievici, intervievat de un post de radio, avea să scape, din greşeală, informaţia că a ştiut de Cazul Antohi încă din perioada cât a fost membru al Colegiului CNSAS. Dezvăluirea a căzut ca o bombă în curtea GDS, al cărei membru e şi Patapievici, cu un Radu Filipescu, preşedintele GDS, siderat că actualul preşedinte ICR nu a divulgat informaţia la vremea respectivă, încălcând însăşi Legea CNSAS. Cazul a devenit fierbinte. Extinzându-ne cercetările asupra personajului, o sursă provenită chiar din sânul acestui Grup corupt ne-a oferit încă o bombă pe tavă: Sorin Antohi, profesor la Universitatea Central Europeană budapesteană a lui Soros, şi chiar conducător de doctorate, nu are doctoratul! Practic, toţi studenţii care şi-au dat doctoratul la CEU cu „doctorul” Antohi au fost nenorociţi iremediabil.
Pentru a nu părea un „atac la persoană”, cum deja ne acuzau „deontologii” lui Tismăneanu de la „Cotidianul” şi „22”, hotărâm să cedăm laurii şi acceptăm plasarea acestei ştiri pline de frişcă într-un ziar local, pentru a o prelua noi apoi, la Bucureşti. Urmarea este, cred, cunoscută. Scandalul devine internaţional. „Doctorul” Sorin Antohi se dă la fund un pic, pentru a apărea apoi, fulminant, într-un program ICR la Berlin, alături de un alt turnător al Securităţii, Andrei-Corbea Hoişie (membru al reţelei codate de Securitate CAMELEONII), situaţie care a ultragiat-o pe viitoarea laureată Nobel pentru literatură, Herta Müller, cât şi pe alţi scriitori germani originari din România, ca Richard Wagner şi Ernest Wichner. „Crede ICR-ul că trăieşte pe o altă planetă unde nu există conceptele de demnitate personală şi de integritate morală în ştiinţă?“, se întreba, atunci, Herta Müller. Se pare că da, răspuns valabil şi azi, dacă avem în vedere că însăşi directoarea Centrului Naţional al Cărţii de la ICR, d-na Catrinel Pleşu, soţia reputatului (şi el) eseist Andrei Pleşu, a fost informatoare a Securităţii, încă de la 19 ani.
Scandalul Antohi ne-a făcut să mergem înapoi, pe urmele paşilor pe care i-a făcut „doctorul” în cariera sa împănată de falsuri. Am aflat astfel, ceea ce avea să confirme şi Herta Müller, că, pe deasupra fraudei sale nemaivăzute, care a compromis lumea ştiinţifică românească pe întreaga planetă (mai puţin pe „Planeta ICR”), Antohi se pretindea autor de studii în reviste invizibile şi, mai mult, director al unor institute-fantomă, inventate „din burtă”. Pe unul dintre aceste fire am ajuns şi la Wissenschaftskolleg zu Berlin – Institutul pentru Studii Avansate din Berlin, unde, alături de Antohi, l-am găsit şi pe Horia-Roman Patapievici, ca bursier al „Andrew W. Mellon Fellowship”. Un cititor mai ager de ochi ne-a atras atenţia asupra condiţiei necesare pentru a putea candida la acest tip de bursă, cum figura chiar pe site-ul reputatului (de asemenea) Institut: „Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate”.
Nu era loc de îndoială: „Candidaţii trebuie să aibă doctoratul”. De altfel, aşa apăreau ambii bursieri, Patapievici şi Antohi, pe site-ul Wissenschaftskolleg zu Berlin: cu un PhD în coadă, adică cu doctoratul la purtător. Suntem în august 2008, iar eu ştiam de la Catedra de Filosofie a Universităţii Bucureşti că dl. Patapievici nu îşi susţinuse încă examenul de doctorat. Altfel, aş fi fost primul care să-i public promiţătoarea teză! Scriu imediat Institutului, întrebând care este, totuşi, adevărul, ţinând cont de situaţia ambiguă din ţară a celor doi. Reprezentanţii Institutului, după ce verifică situaţia preţ de câteva zile, revin cu un mesaj în care îşi cer scuze faţă de mine pentru această gravă eroare, pe care o rectifică doct, eliminându-i doctoratul din coada lui Patapievici, după doi ani de la data când i-l plasaseră. Şi cu asta basta. Nemţii de la Wissenschaftskolleg zu Berlin au luat, aşadar, două ţepe, de vreo câteva mii de euro bune, dar, pentru a nu-şi afecta imaginea profesională, au preferat să le înghită, pe tăcute. Dar nemţii uită să-i „ia doctoratul” şi lui Antohi, care mai rămâne, absurd, cu PhD-ul pe site-ul Institutului, până le sesisez din nou, tot eu, eroarea crasă, ocazie cu care apare schimbul de mesaje despre Patapievici, ca un remember educativ. Informaţiile în cauză rămân publice, pe blogul meu, cu dovezile de rigoare, timp de patru ani.
Cu toate acestea, chiar şi după patru ani, Universitatea de Vest din Timişoara, când decide să-i acorde lui Horia-Roman Patapievici titlul de Doctor Honoris Causa, chiar de ziua lui, „la împlinirea a 55 de primăveri”, ia frauda cu „doctoratul” în piept şi publică pe propriul site şi în mesajele către presă aceeaşi informaţie falsă, prezentându-l pe preşedintele ICR, altfel doar un asistent universitar, drept „Prof. Univ. Dr.”. A cui este vina? A Institutului de Studii Avansate din Berlin, care i-a oferit o bursă post-doctorală şi l-a prezentat, oficial, drept „doctor”? Nu cred! Institutul nu avea cum să publice această „informaţie” dacă nu o primea ca atare. De la cine primeşte un Institut un CV în momentul în care i se solicită o bursă? Îndeobşte de la candidat, nu-i aşa? Cum este cazul d-lui Paleologu, de exemplu, care apare pe acelaşi site cu PhD-ul corect şi informaţia că este licenţiat în filosofie al Universităţii Paris I Sorbonne şi şi-a dat doctoratul în studii politice la ştiinţe politice la École des Hautes Études en Sciences Sociales şi la Universitatea din München. De unde ar fi putut să ştie Institutul din Berlin toate aceste detalii biografice dacă nu din CV-ul trimis chiar de dl. Paleologu?
Sau, poate, Institutul s-a fript accesând biografia lui Patapievici de pe Wikipedia, unde, până mai ieri, apărea uluitoarea „informaţie” că dl. Patapievici este „Doctor al facultăţii de Filozofie din Bucureşti cu teza ‹‹Imaginarul filozofic al fizicii. Cazul Pierre Duhem›› (2000)”! Cu toate că, încă din 2005, un cititor mai avizat a sesizat Wikipedia, afirmând clar, la secţiunea „Discuţii”, că „Patapievici nu are doctoratul, informaţie obţinută de la conducătorul său de doctorat, prof. univ. Ilie Parvu” (11 mai 2005), administratorii Wikipedia, noul „Minister al Adevărului” orwellian, au preferat să menţină pe prima pagină informaţia atât de ”exactă” privitoare la doctoratul dlui Patapievici şi să o expedieze pe o pagină secundară pe cea adevărată.
Să spunem că nu dl. Patapivici este vinovat că, timp de 11 ani, de când s-a inventat, „Enciclopedia liberă a lumii” a publicat un fals. Tot dânsul, ocupat cum îl ştim, n-o fi avut timp să sesizeze falsul, la fel ca şi în cazul celui de pe site-ul Wissenschaftskolleg zu Berlin, când nemţii i-au băgat pe gât, cu forţa, un doctorat închipuit. Deşi, dacă e să cercetăm arhiva revistei „22”, observăm că, pe 24 noiembrie 2008, aripa sovietică a PDL, respectiv Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională (CADI) condus de Valeriu Stoica, organiza la Sala Ronda a Hotelului Intercontinental o dezbatere cu titlul pompieristic „Campania împotriva intelectualilor în viaţa publică românească”. Aici, dl. Patapievici se scandaliza în felul următor: „Şi pagina mea [de Wikipedia] a fost vandalizată, şi a rămas vandalizată, pentru că nimeni nu poate modifica minciunile spuse acolo despre mine, luate din sursele de defăimare deja cunoscute: Curentul, Victor Roncea (dacă nu cumva e una singură). De ce permit cei care asigură franciza Wikipedia în România această gravă dezinformare a publicului, prin menţinerea cu forţa a unei pagini vandalizate?”. Înţeleg că era vorba de informaţii pure, documentate, privind cele 13 FILE DINTR-UN DOSAR DE COLABORATOR AL REGIMULUI BOLŞEVIC. Deci Patapievici ştia! Documentele îl deranjau, dar „informaţia” că e „Doctor al facultăţii de Filozofie din Bucureşti cu teza ‹‹Imaginarul filozofic al fizicii. Cazul Pierre Duhem›› (2000)” nu!
Să zicem că dl. Patapievici nu poate fi făcut vinovat pentru faptul că aceeaşi informaţie atât de precisă apare pe site-ul vedetetv.ro. Sau, mai curând, în biografia sa de pe portalul Ziare.com, considerat o sursă credibilă. Să spunem că i-a scăpat când, hăt, în 2004, a susţinut pentru alte câteva mii de euro o conferinţă din seria „Comunicare şi Diversitate”, organizată de compania Microsoft – România, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, şi a fost prezentat ca având „din 2000 – Doctoratul în filozofie al Universităţii Bucureşti cu teza: ‹‹Imaginarul filozofic al fizicii. cazul Pierre Duhem››”.
Dar oare, dacă aşa cum afirmă, acum, în premieră pentru Ziua de Vest – „nici nu am pretins vreodată că am doctoratul” – cum putea să apară, din nou, aceeaşi „informaţie”, în 2011, deci cu numai un an în urmă, în prezentarea publică care i s-a făcut de către Academia „Leaders”, menţinută şi pe site-ul instituţiei: „Este Doctor al Facultății de Filosofie din București cu teza ‹‹Imaginarul filosofic al fizicii. Cazul Pierre Duhem››”. Patapievici s-a remarcat şi prin faptul că a fost…”.
Să spunem că, timp de 12 ani, de când se susţine că are doctoratul, dl. Patapievici nu a auzit niciodată această fabulaţie ca să o poată contrazice. Chiar şi bursa post-doctorală a luat-o fără să ştie. Dar oare, înainte de a i se oferi titlul de Doctor Honoris Causa, pe 17 martie a.c., când în aula Universităţii de Vest din Timişoara a răsunat vocea moderatorului adunării, dl. prof. univ. dr. Dan Negrescu, prezentându-l pe „profesorul universitar doctor Horia-Roman Patapievici”, nici atunci nu a aflat că circulă un fals pe seama sa? Şi nici atunci, nici chiar atunci nu s-a gândit să-l contrazică, cu fineţea sa caracteristică, pe amfitrion? Ne-ar putea lămuri, măcar azi, cum a aflat tot Internetul că el este doctor, cu o teză atât de specioasă? Cine i-a făcut măgăria asta: să-l facă doctor fără să fie?
Dar, la ceremonia de la Universitatea de Vest, dl. Horia-Roman Patapievici a primit în urechile sale fine titulatura inventată de „doctor” cu aceeaşi plăcere cu care a primit şi bursa post-doctorală Mellon, despre care Institutul din Berlin nu mai ştie azi ce să zică. Desigur, despre toate acestea nu s-ar fi aflat şi preşedintele ICR ar fi rămas şi azi „doctor” – după cum apare în tot motorul de căutare Google – dacă domnul Patapievici, „un patriot cinstit şi curat ca, de pildă, Corneliu Coposu” (Tismăneanu, EvZ) nu ar fi fost contestat public de un număr apreciabil de universitari din „zone neo-comuniste şi şovin-naţionaliste; trepăduşi xenofobi” (Tismăneanu, EvZ), „10 pensionari, foşti profesori universitari mobilizaţi de o profesoară de limba italiană care, în trecut, a condus filiala locală a partidului Vatra Românească” (Petrovici, EvZ), „o liotă pestriţă de sfertodocţi resentimentari, care se cred paznicii memoriei lui Eminescu; caracuda papagalilor de serviciu” (Vasile Adolf Marian alias Răzvan Codrescu). Este cazul să mai spunem că doamna prof. univ. dr. Viorica Bălteanu nu a fost niciodată preşedinte local al Vetrei Româneşti (care nu a fost niciodată partid) şi că protestul nu a avut nicio legătură cu PRM, din moment ce chiar pe unul dintre afişele din faţa UVT relaţia lui Corneliu Vadim Tudor cu Ceauşescu era asemuită cu cea a lui Patapievici faţă de Băsescu? Nu are rost nici să explicăm că revista „România Mare” a fost tipărită cu sprijinul lui Petre Roman şi al lui Andrei Pleşu. În schimb este necesar, cred eu, să rămână scris pentru opinia publică românească, şi nu numai, cine sunt „trepăduşii” „sfertodocţii” – care au îndrăznit să îi conteste probitatea profesională lui Patapievici – „intelectualul maxim” (Tismăneanu). Întreaga listă de scriitori şi profesori universitari doctori (nu doctori închipuiţi), din cei care au apucat să semneze, de pe o zi pe alta, protestul, este disponibilă în baza acestui articol explicativ.
Nu în ultimul rând, vreau să subliniez, special pentru doamna dr. Katharina Biegger, că dl. Horia-Roman Patapievici a primit un titlu de Doctor Honoris Causa – fără a avea vreo contribuţie ştiinţifică (teza de doctorat nu este susţinută) pentru a putea deveni Doctor Honoris Causa Scientiae, sau una artistică, pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa Artis – exceptând cazul în care expresiile legate de „o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării, o radiografie ca a fecalei şi o faţă patibulară” nu sunt tuşele propriului autoportret. Universitatea de Vest, aşadar, se află încă într-o stare de incertitudine academică, pe care trebuie să o clarifice: ce titlu onorific a primit, exact, dl. Horia-Roman Patapievici şi pentru ce merite concrete.
Pentru un caz de impostură similară, preşedintele Ungariei, Pal Schmitt, şi-a dat demisia. Îşi va da dl. Patapievici demisia pentru că s-a pretins timp de 12 ani doctor şi a beneficiat de foloase necuvenite în baza acestei fraude, minţind, chiar şi prin omisiune, că are un doctorat închipuit?
Special pentru doamna Herta Müller, ţin să precizez că propunerea scrisă pentru a primi acest titlu, la fel de fraudulos ca şi bursa post-doctorală, a fost făcută de Adriana Babeţi (Simlovici), iar Comisia i-a cuprins pe prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, decanul Fac. de Litere, Istorie şi Teologie a UVT – preşedinte, iar membri: Solomon Marcus, Univ. din Bucureşti, DHC al UVT, Nicolae Manolescu, Univ. din Bucureşti, DHC al UVT, Marta Petreu, Univ. Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Ioan Talpoş, UVT, Cornel Ungureanu, UVT, Adriana Babeţi, UVT, Mircea Mihăieş, UVT. Ultimii trei sunt membri fondatori ai Fundaţiei „A Treia Europă”, înfrăţită cu Fundaţia Soros, Liga Pro Europa a informatoarei Smaranda Enache şi cu Grupul pentru Dialog Social, din care face parte Horia-Roman Patapievici. Tatăl doamnei Adriana Babeţi (Simlovici), Alexandru Simlovici, a fost colonel de Securitate în regiunea Timişoara-Oradea. Ca să dăm doar trei exemple din activitatea sa, încă din anii 1948, pe vremea aceea comisar-şef, reclama că un învăţător a expus o hartă a României Mari pe un perete al şcolii din comuna Fânaţe şi solicita să se ia măsuri. În 1961, din postura de şef de cadre la Institutul Politehnic Timişoara, refuza reabilitarea unui student arestat în 1956, pe motiv că „a luat parte la acţiunile huliganice din 30 oct. 1956 de la Facultatea de Mecanică din Timişoara”. William Totok, fost membru al Grupului de Acţiune Banat şi colaborator la Deutsche Welle, îl semnalează pe Alexandru Simlovici alături de alţi securişti „implicaţi în acţiuni represive îndreptate împotriva clerului catolic”.
Desigur, teoretic, doamna Adriana Babeţi (Simlovici) nu are nicio vină că tatăl ei a fost un membru al nomenclaturii comuniste. Este însă doar o pură coincidenţă că şi tatăl lui H.-R. Patapievici a fost acelaşi lucru? Cum la fel este o pură coincidenţă că şi tatăl d-lui Tismăneanu, apărătorul din oficiu al d-lui Patapievici, a fost acelaşi lucru, ba chiar mai mult decât atât, dacă e să notăm că în lucrarea lui Larry Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, conform documentelor de arhivă, Leonte Tismăneanu apare drept şeful grupului de agenţi kominternişti din România. Doar Fănuş Neagu îşi permite să-i considere vinovaţi pentru că, în timp ce tatăl lui luptase pe frontul rusesc şi el avea drept unică pereche de încălţăminte nişte ghete moştenite de la fratele mai mare, copiii de nomenclaturişti bolşevici trăiau în lux sau se mai şi şcoleau cu Nicuşor Ceauşescu în aceeaşi clasă a şcolii de privilegiaţi din Cartierul Roşu – Primăverii.
Dl. Patapievici mă acuză de dezinformare în articolul din Ziua de Vest – lucru pentru care trebuie să se pregătească pentru un proces răsunător – şi afirmă că nu am publicat toată corespondenţa mea privată cu Institutul din Berlin, el însuşi furnizând însă un singur mesaj. Iată, public eu, pentru cititorii Ziua de Vest, continuarea. Însă am o singură rugăminte pentru dl. Patapievici: să ne ofere şi dânsul continuarea momentului înregistrat, atât de epic în jurnalul Monicăi Lovinescu, când, împreună cu Virgil Ierunca, disidenta îl plânge amarnic tatăl lui, care ar fi fost închis în temniţele comuniste şi ar fi murit fără să-i spună „suferinţele prin care a trecut”.
În Jurnalul Monicăi Lovinescu, publicat de Editura Humanitas („Jurnal, 1990-1993”), rezidenta de la Paris rememorează apariţia lui Horia-Roman Patapievici în apartamentul ei şi al lui Virgil Ierunca: „Descoperim un tânăr (are 35 de ani şi pare cu vreo zece mai puţin) simplu, emoţionant şi emoţionat, aproape patetic, care ne vorbeşte de tatăl lui ieşind din închisoare şi nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fară să-i fi spus fiului suferinţele prin care a trecut” (pagina 291).
Tatăl „doctorului” Patapievici, „anticomunist” pur-sânge, fost ilegalist, ajuns mare funcţionar al Băncii de Stat a RSR şi emisar CAER, suspectat de Unitatea Anti-KGB de apartenenţă la serviciile de spionaj ale URSS, n-a trecut prin închisori, decât cel mult ca traducător pentru Armata Roşie şi NKVD, la interogatoriile luate luptătorilor anti-bolşevici. Ar putea oare dl. Patapievici să ne ofere continuarea atât de dramaticului moment reprodus de Monica Lovinescu cu tatăl său, „deţinutul politic”? Sau şi Monica Lovinescu este o „dezinformatoare” care a vrut să-i „vandalizeze” biografia, asemenea lui Roncea şi a Institutului de Studii Avansate din Berlin?
Au vreo vină pentru această solidaritate sordidă de care dau dovadă fiii ticăloşilor bolşevici, ai satrapilor kominternişti (am numit trei mai sus)? Nu ştiu. Dar Fănuş Neagu se întreba la rândul său: „Eu ce vină am? Că tata a fost pe front cu cinci copii acasă şi s-a întors cu pradă de război o duzină de chibrite şi două sticle de benzină?! Măcar de mi le-ar fi lăsat moştenire să dau peste ei, să le pun la sediul lor!”
Iata corespondenta, in original:
—-Original Message—–
Victor Roncea
to kb
19 Mar 2012
Dear Ms Katharina Biegger,
Thank you very much for your prompt answer.
I fell like apologizing on behalf of the honest people of Romania for this unorthodox behavior of two fellow citizens with a high public profile. Mr. Patapievici, presently head of Romanian Cultural Institute, has just received this past weekend a Doctor Honoris Causa title from the Western University of Timisoara (UVT). Even he didn’t take his Ph.D he continue to present himself – or let other present him – as a “Dr” – http://www.uvt.ro/evenimente/?id=47b074742440cf16c939460fb9f43c0b. Keine Schande!
All the best,
Victor Roncea
From: Victor Roncea <victor.roncea@gmail.com>
To: kb@wiko-berlin.de
Date: Fri, 23 Mar 2012 14:21:21 +0200
Subject: Re: amendment
Dear Dr Katharina Biegger,
2) As it is stated in Mr Patapievici CV available at http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=102 he received a Mellon fellowship at Wissenscaftskolleg Berlin in 2006.
As far as I understand ANDREW W. MELLON is a POSTDOCTORAL Fellowship Program.
1) If Mr Patapievici and Mr Antohi did not mislead you regarding his/their PhD, then who did? Also, the misleading that you contribute to, by presenting him on your web site with a Ph.D, is still on, as you can see using the Google search engine. Who is responsible of this?
I will definitely correct the information if I will receive a correct one.
Thank you in advanced,
Victor Roncea
On Fri, Mar 23, 2012 at 4:33 PM, Victor Roncea <victor.roncea@gmail.com> wrote:
Dear Dr Katharina Biegger,
I am willing to correct whatever is wrong but, with all due concern, I must underline that you are contradicting yourself.
You are stating that Mellon Fellowship was – in Patapievici’s case – awarded by the Rector even he did not have a Ph.D. But in the same time you (i.e. The Institute) were presenting him on your web site WITH THE PHD.
Therefore you failed to explain why have you created and perpetuated a false if you did know that he is not holding a PhD.
This is placing you in a very shadowy position regarding the European and International Academic Standards.
Please review your previous message and come up with the right explanations.
Thank you,
Victor Roncea
—–Original Message—–
From: Victor Roncea <victor.roncea@gmail.com>
To: kb@wiko-berlin.de
Date: Tue, 27 Mar 2012 13:51:28 +0300
Subject: Re: Please correct
Dear Dr Katharina Biegger,
In a Romanian Journal here ( http://www.ziuadevest.ro/eveniment/28735-patapievici-suprat-pe-ziua-de-vest-i-pe-victor-roncea-.html ) it appear – sort of unethical, in my opinion – half of our private conversation in search of the truth.
Please be so kind and answer to the questions bellow, in order to present also the other half of the truth.
Please take in consideration also my previous message which shows that I am all willing to present the truth in good faith.
Please note also that Mr Patapievici, in spite the fact that Mr Antohi was forced (not admitted by himself), also by a newspaper, to recognize that he is not holding a Ph.D, he was still inviting him to represent Romania at various academic conferences. This made Nobel awarded writer Herta Muller to have a very strong position regarding the promotion of impostors and former Securitate (communist secret police) informers by Mr. Patapievici Institute. I think her public letter will give you a view on the situation so you will understand better why is needed to clear the air.
See http://www.fr-online.de/kultur/rumaenisches-kulturinstitut-spitzel-in-der-sommerakademie,1472786,3315386.html and http://www.fr-online.de/kultur/spitzel-streit-auch-ein-klares-wort-ist-amtspflicht,1472786,3288812.html
Please be so kind and answer, before we will see another article published about our unfinished official dialog in search of the truth.
Later:
Dear Dr Biegger,
I would like to clear the air if possible. The circle to which both Mr. Patapievic and Mr. Antohi belong, and which has been influential in Romanian public life, has been marked with multiple cases of fraud, in particular through the presentation of individuals members within it as something they are not. This has been especially the case with a number of individuals, Mr. Antohi included, who claimed to be opponents of Ceausescu’s Securitate when in fact they were its collaborators (while others merely chose to hide the fact that they benefited from all the privileges of the Communist system as the sons and daughters of Securitate or Comintern officers). These are all really matters internal to Romania and need not trouble you. However, several of this group have set themselves up as more than “moral” authority, assuming professional qualifications they had not earned.
This has caused damage to Romania, and especially to its reputation in political and educational circles and institutions at the European level, and as such has become the subject of great public interest here in Romania, with considerable public pressure to rectify the situation. The unconscionable actions of the false “Dr.” Antohi, in actually presiding over and awarding doctoral degrees to more serious students at the Central European University in Budapest constitutes a stain on Romania that will not soon fade. Like many Romanians, I have every interest to see that this does not occur again.
Consequently, when I saw that Mr. Patapievic was listed as a Ph.D on your website, and that he had been awarded a Post-Doctoral Fellowship, which presupposed a Ph.D, I naturally presumed that he had misrepresented himself. The idea that this could have been a massive clerical error on your part being the furthest from my mind. Since Mr. Patapievic recently misrepresented himself as a university professor in order to receive a Doctorus Honorus Causus” at a prestigious university in Timisoara, Romania his intention to assume an undeserved academic qualification seems clear.
Thank you for your time in dealing with this distasteful issue. Since you have rectified you website I will burden you no further with our concerns regarding this matter.
Sincerely,
Victor Roncea
Iata lista “trepadusilor xenofobi” (De notat: o lista stransa rapid. Pe internet circula cateva petitii pentru demiterea lui Patapievici, cu zeci de mii de semnaturi. Evident, ca toti romanii, si acestia provin, cu siguranta, “din zone neo-comuniste şi şovin-naţionaliste”):
Prof. univ. dr. Ion IOVAN (Timişoara) critic şi istoric de artă, Prof. univ. dr. Filip PAŢAC (Timişoara) economist, Dr. Cristian, ARDELEAN artist liric (Timişoara), Prof. univ. dr. Viorica BĂLTEANU (Timişoara) filolog, italienist, scriitor, Prof. univ. dr. Doina BENEA (Timişoara) istoric, Ing. Titus BOJIN (Timişoara), Dr. Cătălin BUNGESCU (Timişoara) medic, Scriitor Nina CERANU (Timişoara), Nicoleta COLCEIAR artist liric (Timişoara), Adrian Vasile COTUNA artist liric (Arad), Prof. Alexandra DOGARU (Timişoara), Dr. ing. Lia Lucia EPURE (Timişoara) jurnalist, Prof. univ. dr. Suzana FÂNTÂNARIU (Timişoara) artist plastic, Prof. univ. dr. Vasile FRĂŢILĂ (Timişoara) filolog, Prof. Elena GAJA artist liric (Braşov), Ing. Eugen GEORGESCU editor (Timişoara), Conf. univ. dr. Mariana ISTRATE (Cluj-Napoca) italienist, Ing. Ioan Aurel LASLĂU editor (Timişoara), Ing. Sociolog Ioan Doinel MALCOCI (Timişoara), Scriitor Alexandru PETRIA (Gherla), Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU (Timişoara) scriitor şi sociolog, Ing. Mircea RĂULESCU editor (Timişoara), Scriitor Ileana SILVEANU (Timişoara), Dr. Robert STĂNCIUGEL istoric (Bucureşti), Conf. univ. dr. Eugenia TĂURESCU (Timişoara) medic, Prof. univ. dr. Vasile D. ŢÎRA (Timişoara) filolog, Prof. ec. jurist Amalia VRUSIE (Timişoara), Prof. univ. dr. Petru ZUGUN-ELOAE filolog şi scriitor (IAŞI), Prof. univ. dr. Adina BERCIU (Bucureşti) istoric, Scriitor Miron MANEGA (Bucureşti) publicist, Ing. Gheorghe CIONOIU (Germania) ecologist, Prof. univ. dr. ing. Ioan CORNEA (Timişoara) chimist, epistemolog, Prof. univ. dr. ing. Nicolae BUŞAN (Timişoara), Ing. Dan LUNGU (Timişoara) ecologist, Grigore L. CULIAN (SUA) editor, publicist, Prof. dr. Ilie ISTODORESCU (Timişoara) istoric, Prof. dr. Otilia MURGU (Timişoara), Rafael MOISE (Ictar Budinţi) medic veterinar, Conf. univ. dr. ing. Sorin BUNGESCU (Timişoara), Conf. univ. dr. ing. Eugenia ŢIGĂNAŞU(Timişoara), Dorin CUIBARU (Chişoda, Timiş) rapsod popular, Academician Prof. univ. dr. Grigore SILAŞI (Timişoara) economist, s.a.
